Trasabilitatea Salamului de Sibiu

Introducere

Globalizarea comerţului lărgeşte aria de distribuţie a mărfurilor şi serviciilor la nivel intercontinental, făcând mai dificil de controlat problemele legate de calitate şi de protecţie a consumatorului.

Numeroase companii îşi înscriu printre datele de prezentare atestatul că activitatea lor este certificată din punct de vedere al calităţii conform cerinţelor prezentate în seria de standarde ISO 9000.

Pentru a face faţă concurenţei, numeroase companii, lideri mondiali în transportul şi distribuţia de mărfuri, au fost nevoite să adopte sisteme de trasabilitate a expediţiilor de-a lungul întregului lanţ de transport şi distribuţie. Astfel, modelul de transport inteligent TRANSCORE, cu sistemul de trasabilitate a expediţiilor de marfă „Tracking & Tracing”, bazat pe eticheta de transport multisectorială – SREN 1573:1998 şi numărul matricol al unităţii de expediţie – SREN 1572:1998, respectiv Codul Serial al Containerelor – SSCC, susţinut prin comunicaţii EDI, au permis asigurarea unor servicii de înaltă calitate pe relaţia client/furnizor de servicii.

În prezent se operează cu mai multe definiţii privitor la trasabilitate, printre care:

• Posibilitatea de a trasa istoricul, aplicaţia sau locaţia unei entităţi prin intermediul

informaţiei înregistrate (ISO 8402:1994);

• Posibilitatea de a trasa şi urmări alimentele, animalele producătoare sau substanţele în toate stadiile de producere şi distribuţie (Regulamentul UE – legea alimentelor:8/5/01).

Norme legislative cu privire la trasabilitatea cărnii și a produselor din carne

Evenimente precum apariţia encefalopatiei spongiforme bovine la şeptelurile dinunele ţări vest-europene, contaminarea cu dioxină a cărnii de pasăre şi altele, au făcut ca încrederea consumatorului european, şi nu numai, în produsele pe care le consumă,să fie serios afectată; în consecinţă, a provocat o adevărată criză pe Piaţa Unică.

Prin urmare, securitatea alimentară a devenit prioritate principală pentru recâştigarea încrederii consumatorilor. Piaţa cărnii de bovine a fost cea mai afectată. Pentru îndepărtarea problemelor din acest sector, Comisia Europeană a dispus realizarea unei forme rapide de trasare a cărnii de bovine în lanţul de distribuţie. Mai mult decât atât, la propunerea Comisiei Europene, Consiliul şi Parlamentul European au adoptat un Regulament de etichetare obligatorie a cărnii de bovine – CE NR. 1760/2000, care a devenit obligatoriu în toate ţările membre UE din ianuarie 2001. Acesta vine să completeze o altă reglementare comunitară deosebit de importantă, şi anume, Directiva europeană 820/97 (a intrat în vigoare la 01.01.2000), care modifică, de o formă ireversibilă, funcţionarea filierei cărnii de bovine obligând părţile să lege fluxul fizic al produselor la fluxul informaţiilor şi astfel să asiguretrasabilitatea produselor din carne de bovine.

Sesizând complexitatea acestei reglementări, Asociaţia EAN Internaţional (EAN – European Article Numbering), prin 16 organisme naţionale de numerotare din Europa, împreună cu alte 17 organizaţii comunitare şi lideri europeni în comerţul cu carne de bovină, au realizat sistemul de trasabilitate „Traceability of Beef”, bazat pe codul de bare UCC/EAN-128 (SREN 799:1998) şi Identificatorii de aplicaţie IA (SREN 1571:1998). Acest sistem este utilizat astăzi în întreaga lume; răspunde

tuturor reglementărilor comunitare şi face posibilă certificarea calităţii pentru

întreprinderile din industria de prelucrare a cărnii.

Soluţiile identificării şi trasabilităţii cuprind fluxul fizic al animalelor, produselor intermediare (carcase şi tranşe) şi a produselor finite (ambalarea cărnii) pe tot parcursul filierei cărnii. Soluţiile de comunicare ale sistemului EAN se referă la fluxul informaţional în cadrul filierei. În general, întreprinderile nu sunt implicate într-o singură filieră, ci într-o reţea de filiere (şeptel, carne, comerţ en-detail), cu puncte de interconectare comune.

Prin trasabilitatea produselor din carne se urmăreşte să se furnizeze date asupra originii şi istoricului prelucrării. Pentru aceasta, este necesar ca filiera cărnii să comunice permanent cu filiera animalelor ce au fost sacrificate pentru obţinerea cărnii.