Trestia de zahăr

Introducere

Aceasta pl anta este cultivată de om în Asia de Sud Est, din secolul V î.e.n. Prin comerț planta a ajuns să fie cultivată prin secolul 1 e.n. și în Orientul Apropiat.

Zahărul cristalin obținut din trestie de zahăr se păstra mai bine, fiind mai adecvat pentru transport. Din cauza dificultăților deproducere a zahărului, costul unui kilogram, era echivalentul mediu a două salarii unui cetățean obișnuit.

Abia prin anul 1500 prin cultivarea plantei în coloniile din Brazilia, prețul zahărului scade. In bazinul mediteranean prin comerțul cu arabii, planta era cunoscută deja în perioada romană fiind până la obținerea din sfeclă, singura sursă de zahăr. Originea trestiei de zahăr, este controversată între India și China. Prin portughezi ajunge planta în America de Sud.

Omul nu poate trai fara zahar indiferent ca acesta este zaharoza , adica zaharul obisnuit , sau alt zahar mai simplu cum ar fi glucoza sau fructoza . Gustul si nevoia omului pentru alimente dulci au crescut cu timpul si necesitatea extragerii din plante a zaharului cristalizat devenea tot mai necesara .

Prima planta care a furnizat omului materia prima pentru zaharul cristalizat a fost trestia de zahar ,din care , cu mai bine de 1800 de ani in urma , s-a putut obtine de catre populatii de pe teritoriul Indiei o substanta dulce , pe jumatate intarita , de culoare bruna . Si astfel apare in scurt timp zaharul cristalizat . Apoi trestia de zahar , care se cultiva acolo de veacuri a fost adusa de arabi in Egipt , Siria , Sicilia , insulele Canare , Azore si alte regiuni

In România primele incercãri pentru cultivarea sfeclei de zahãr s-au fãcut in anul 1863 , de cãtre cunoscutul agronom si economist P.S. Aurelian ( 1833 – 1909 ), la Scoala superioarã de agriculturã de la Herãstrãu . In anul 1938 , de pildã , an de vârf pentru economia româneascã din acel timp , suprafatã semãnatã cu sfecla de zahãr se ridicã la numai 32,6 mii hectare . De pe aceastã suprafatã se recolta mult prea putinã sfeclã de zahãr pentru a satisface consumul intern si pentru a exporta . In plus , nevoia de seminte se asigura numai prin import , iar cultivatorii erau opriti sã ingrase culturile de sfeclã pe motiv cã s-ar fi inrãutãtit calitatea de fabricatie .

Modificãri radicale in cultura sfeclei de zahãr in România s-au produs dupã anul 1958 , când s-a hotãrât ca întegul necesar de zahãr al populatiei tãrii sã se producã din culturi proprii ( o mãsurã radicalã ) . In anul 1965 suprafata semãnatã cu sfeclã de zahãr a crescut la 190 mii hectare , apoi la 234,4 mii hectare in anul 1977 . Iar productia medie la hectar a crescut de la 14 t in anul 1938 la 28 de tone in anul 1972 si la 29,4 in anul 1976 . In prezent functioneazã in tarã circa 15 fabrici de zahãr , fatã de câteva existente dupa anul 1950 .

Dupã cum se stie , zahãrul constituie unul din alimentele de bazã ale omului . Valoarea lui alimentarã este datã de cantitatea mare de energie pe care o produce in organism si de rapiditatea si gradul in care se asimileazã .

In timp ce 1 kg de pâine neagrã asigurã organismului 2200 de calorii , iar 1 kg de carne de vacã 1500 de calorii , un kilogram de zahãr asigurã circa 4000 calorii . In organism zahãrul se asimileazã in numai 15 minute de la consumare , in timp ce la alte alimente asimilarea se produce dupã 60 – 90 de minute . Acestea sunt motivele pentru cerinta tot mai mare de zahãr

Istoric

Descoperirea de trestie de zahar, din care zahăr cum este cunoscut astăzi, este derivat datează de mii de ani necunoscut. Se crede că au originea în Noua Guinee, şi a fost răspândit de-a lungul rutelor de Asia de Sud şi India. Procesul cunoscut pentru crearea de zahăr, prin presare la suc şi apoi fierbere în cristale, a fost dezvoltat în India în jur de 500 î.Hr.

Cultivarea ei nu a fost introdus în Europa până la mijlocul-vârstele, atunci când a fost adus in Spania de arabi. Columb a luat planta, a avut loc scump, pentru Indiile de Vest, unde a început să prospere într-un climat mai favorabil.

Nu a fost până în secolul al optsprezecelea pentru că ,cultivarea trestia de zahar a fost început în Statele Unite, unde a fost plantată în climatul de sud a New Orleans.

Prima rafinărie a fost construită în New York City în jurul 1690, industria a fost stabilită prin anii 1830. încercările anterioare de a crea o industrie de succes în Statele Unite nu au bilet de bine, de la sfârşitul anilor 1830, atunci când prima fabrică a fost construit. Până în 1872, fabrici de zahăr închis aproape la fel de repede cum au deschis.

Inainte de 1872 o fabrica, a fost construita in California, a fost în cele din urmă în măsură să prezinte cu succes de zahăr într-un mod profitabil. La sfârşitul acestui secol, mai mult de treizeci de fabrici au fost în funcţiune în SUA.