Un comentariu despre antioxidanți, prooxidanți și controverse legate de aceștia

INTRODUCERE

Multe studii au fost efectuate cu privire la radicalii liberi, stresul oxidativ și activitatea antioxidantă a produselor alimentare, oferind antioxidantilor un rol benefic proeminent, însă recent, mulți autori au pus la îndoială importanța lor pe măsură ce au încercat să înțeleagă mecanismele din spatele stresului oxidativ. Multi oameni de stiinta sunt de părere că indiferent de cantitatea de antioxidanți ingerată absorbția este foarte limitată, iar în unele cazuri prooxidanţii pot fi benefici pentru sănătatea umană. Detectarea activităţii antioxidante în special a compușilor specifici cu acţiune antioxidantă poate fi realizată cu un număr mare de teste diferite, toate având avantaje și dezavantaje.

Controversa în jurul beneficiilor antioxidante in adevăratul sens al cuvântului a devenit intensă în ultimele decenii și prezentul articol încearcă să facă lumină în cercetarea antioxidanţilor (naturali și sintetici) și prooxidanţilor, arătând avantajele și efectele negative ale acestor evenimente opuse, precum ca mecanismele lor de acțiune și metodologii de detectare. Aceasta identifică, de asemenea, limitele antioxidanților și oferă o perspectivă asupra tendințelor viitoare probabile în acest domeniu.

CAPITOLUL 1. DE LA RADICALII LIBERI LA STRESUL OXIDATIV

Reacţiile biochimice care au loc în celulele şi organitele din corpurile noastre sunt forța motrice care susțin viața. Legile naturii dictează ca o persoană porneşte din copilărie, devine adultă şi, în sfârşit, se petrece o situaţie care conduce această persoană la deces. Din cauza numărului scăzut de naşteri şi a creşterii speranţei de viaţă în viitor, populaţia întregii lumi va fi compusă în majoritate din oameni în vârstă. Acest stadium în viaţă este caracterizat de foarte multe boli cardiovasculare, neurologice şi ale sistemului imunitar care vor determina creşterea costurilor sociale. Este foarte important să putem controla proliferarea acestor boli cornice în loc să reducem suferinţa de la bătrâneţe a oamenilor şi să menţinem costurile sociale. Radicalii liberi, antioxidanţii şi factorii dependenţi ai acestora sunt cele trei domenii care ar putea contribui la decăderea acestui proces de îmbătrânire. Ȋnţelegerea acestor evenimente în corpul uman pot ajuta să se prevină sau să se reducă incidenţa acestor boli şi a altora, contribuind spre o calitate mai bună a vieţii.

1.1 RADICALII LIBERI ŞI MECANISMELE STRESULUI OXIDATIV

Radicalii liberi sunt atomi, molecule sau ioni cu un număr impar de electroni care sunt foarte

instabili şi au o reactivitate mare cu alte molecule. Ei sunt derivaţii a trei elemente: oxigen, azot şi sulf.

Termenul de specii reactive ale oxigenului este un termen general care se referă nu numai la “radicalul oxigen central”, ci include de asemenea şi alte specii chimice reactive ale oxigenului denumite falşii radicali (Halliwell 2007).

Radicalii liberi ai oxigenului sunt: radicalul superoxid, radicalul hidroxil, radicalul peroxid de hidrogen (apa oxigenată) şi oxigenul singlet.

Radicalul superoxid - este cel mai cunoscut şi studiat radical liber al oxigenului, se pare că este primul intermediar al activării oxigenului pe calea reducerii univalente. Acest radical al oxigenului este unic prin faptul că poate reacţiona cu alte specii chimice ale oxigenului rezultând radicalii liberi secundari deosebit de dăunători pentru sistemele biologice.

Roth şi Droge (1991) au arătat că radicalul superoxid activează celulele-T care vor creşte secreţia unor factori implicaţi în creşterea musculară, cât şi a interleukinei-2.

Denhman şi Harman au sesizat că in vivo, radicalii superoxid pot lua naştere în urma multiplelor reacţii enzimatice incomplete (Allen 2008).

La pH fiziologic, radicalul superoxid are o viaţă scurtă de ordinul milisecundelor, dar are o mare proprietate de a penetra biomembranele (Salvador 2001).

În organism, radicalii superoxid pot fi generaţi în numeroase procese şi reacţii încă insuficient cunoscute o parte din ele.