Utilizarea acesulfamului de potasiu în industria alimentară

Utilizarea acesulfamului de K

(E 950, Acesulfam de potasiu) în industria alimentară

Aditivii alimentari sau E-urile sunt substanţele care însoţesc aproape orice produs aflat în galantarele magazinelor, ele au sau nu valoarea nutritivă sunt folosite la prepararea unor alimente în scopul îmbunataţirii calitaţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.

Utilitatea acestor aditivi alimentari este că ei menţin calitatea şi siguranţa produselor o perioadă mai mare de timp, menţin sau îmbunataţesc gustul produselor, asigura controlul aciditaţii şi a alcalinitaţii produselor, menţin consistenţa produselor .

E-urile reprezintă codificarea unor aditivi alimentari, a caror utilizare a fost permisă (din punct de vedere al siguranţei alimentare) în ţările Uniunii Europene şi în ţările care au aderat la acest sistem de codificare. La ora actuală sunt peste 20 de tipuri de aditivi alimentari cum ar fi, conservanţi, antioxidanţi, acidifianţi, corectori de aciditate, emulsificatori, gelifianţi, stabilizatori, agenţi de îngroşare, potenţatori de arome, antiaglomeranţi, îndulcitori, coloranţi, agenţi de afânare, agenţi de glazurare, agenţi de întarire, săruri de topire, agenţi de întărire

Testele ştiinţifice efectuate periodic asupra acestor aditivi, ridică tot mai multe probleme de la an la an, dovedindu-se unele dintre acestea au totuşi un grad de nocivitate mai mare decat cel estimat iniţial. Ţările Uniunii Europene fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranţa alimentară a consumatorului. Unele E-uri sunt considerate cancerigene, iar altele doar periculoase pentru sănatate.

O importanţă deosebită trebuie acordată respectării cu stricteţe a legislaţiei sanitare în vigoare cu privire la folosirea aditivilor. Aceştia trebuie să prezinte o puritate ridicată, să fie lipsiţi de nocivitate şi să se utilizeze doar în limitele maxime admise.

Numai în acest fel, produsele alimentare vor contribui la starea de sănătate a populaţiei.

Aditivii alimentari pot fi autorizaţi doar dacă:

- sunt necesari din punct de vedere tehnologic pentru producţie;

- nu înşeală consumatorul;

- nu reprezintă un risc pentru sănătatea consumatorului

Înainte de a fi autorizat un aditiv alimentar este evaluat de către Comitetul Ştiinţific al Alimentelor, un grup de experţi care avizează Comisia Europeana despre datele legate de siguranţa adiministrării

Folosirea aditivilor în producţia de alimente trebuie să aibă în vedere, în primul rând protecţia consumatorului sub aspectul sănătăţii acestuia. Abuzul în folosirea aditivilor nu este numai o problemă de încălcare a legii, ci şi o lipsă de morală şi de respect faţă de consumatori, care trebuie sancţionată cu toată severitatea permisă de lege. În plus, producătorii de alimente au obligaţia să ţină seama de faptul că unele produse alimentare trebuie să fie libere de aditivi (produsele alimentare neprelucrate şi unele produse alimentare cu destinaţie specială).

Din definiţia dată de Codex Alimentarius FAO/OMS, rezultă că folosirea aditivilor este justificată în scopul:

- ameliorării duratei de conservare şi stabilitate a unui produs alimentar;

- favorizării fabricării, ambalării, deopzitării şi transportului produselor alimentare;

-îmbunătăţirii caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare.

Folosirea aditivilor nu este justificată şi nici permisă în cazul în care:

- doza de folosire propusă pune în pericol sănătatea consumatorilor;

- rezultă o diminuare sensibilă a valorii nutritive a produselor alimentare;

- se intenţionează mascarea defectelor produselor alimentare sau ascunderea unor defecte de fabricaţie sau manipulare;

- se induce în eroare consumatorul

În concepţia manualului procedural al Comisiei Codex Alimentarius FAO/OMS, aditivul semnifică “orice substanţă, chiar de natură microbiologică, care nu este consumată în mod natural ca aliment şi care nu este folosită în mod normal ca ingredient tipic al alimentului, chiar dacă are sau nu valoare nutritivă, a cărui adăugare în produsul alimentar este legată de un scop tehnologic (şi organoleptic) în fabricarea, ambalarea sau păstrarea produselor alimentare, cu efect cert sau de la care se aşteaptă efecte convenabile (directe sau indirecte) asupra proprietăţilor acestora. Termenul nu include contaminanţii sau substanţele adăugate în alimente pentru menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii nutritive.”

Introducere

În realizarea acestui proiect despre aditivii din industria alimentara, am ales aditivul E 950 sau acesulfam de potasiu, deoarece, în ziua de astăzi, multe persoane aleg să consume produse care conţin îndulcitori artificiali, chiar dacă din punct de vedere medical acest lucru nu este necesar.

Timp de mulţi ani, oamenii au susţinut că zahărul este la originea obezităţii, iar acest lucru a dus la ,,moda’’ îndulcitorilor.

Cei cinci îndulcitori artificiali aprobaţi în prezent de către FDA (Food and Drug Administration - organismul american răspunzător de avizarea oricărui produs medical sau alimentar) sunt aspartamul, zaharina, acesulfamul de potasiu, splenda şi neotamul.

Omul a manifestat întotdeauna o atractie deosebita fată de alimentele dulci, mai ales pentru savoarea lor specifică. În cursul dezvoltării şi perpetuării existenţei sale omul a acordat din ce în ce mai multă importanţă rolului zahărului şi a "zaharurilor" şi ale produselor lor de substituire.