Valorificarea Subproduselor si Minimizarea Deseurilor la Fabricarea Sucului de Mere

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Valorificarea Subproduselor si Minimizarea Deseurilor la Fabricarea Sucului de Mere.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 49 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

INTRODUCERE.SUCURI DE FRUCTE pag 3
Cap. II. PROPRIETAŢILE PRODUSULUI FINIT
2.1. Culoarea,gustul şi aroma sucului de mere pag 7
2.2. Defecte şi remedii în obţinerea sucului de mere pag 10
2.3. Aspecte microbiologice ale sucului de mere pag 11
2.4. Locul sucurilor în alimentaţie pag 12
Cap. III. MATERIA PRIMĂ FOLOSITĂ LA FABRICAREA SUCURILOR DE MERE
3.1. Generelităţi pag 14
3.2. Proprietăţile fizice ale fructelor pag 18
3.3. Compoziţia chimică a fructelor pag 20
3.4. Soiuri şi condiţii de calitate pag 23
3.5. Fluxul tehnologic al păstrării merelor pag 24
Cap.IV. PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A SUCULUI DE MERE
4.1. Variante tehnologice de fabricaţie pag 27
4.2. Alegerea variantei optime pag 29
4.2.1. Schema tehnologică de obţinere a sucului de mere pag 30
4.3. Descrierea procedeului adoptat pag 31
4.3.1. Prelucrarea fructelor pag 31
4.3.2. Prelucrarea sucului pag 33
Cap. V. VALORIFICAREA SUBPRODUSELOR ŞI MINIMZAREA DEŞEURILOR IN PROCESUL DE FABRICARE A SUCULUI DE MERE
5.1. Vlorificarea tescovinei pag 39
5.2. Epurarea apelor reziduale pag 41
BIBLIOGRAFIE pag 49

Extras din document

CAPITOLUL I

INTRODUCERE. SUCURI DE FRUCTE

Sucurile de fructe sunt acele băuturi obţinute din diferite specii de fructe, coapte şi sănătoase, printr-un procedeu mecanic (presare, centrifugare) sau prin difuzie şi care sunt conservate prin diferite procedee (concentrare, conservare chimică şi pasteurizare).

Sucurile sunt lichide care se consumă pentru potolirea setei şi totodată au efectul de a produce o răcorire care combate senzaţia de căldură. Sunt produse la care precipitatul component îl reprezintă apa, care pentru a fi mai agreabilă şi răcoritoare se amestecă cu substanţe care îi imprimă gust şi aromă plăcută, culoare frumoasă şi cel mai adesea sunt impregnate cu dioxid de carbon.

În ultimul timp în industrie s-a trecut şi la introducerea în băuturi a unor substanţe necesare pentru om : vitamine, fier , lecitină, miere de albină, cofeină, fosfor, sodiu, potasiu, etc.

Pionierii sucurilor de fructe au răspândit de la începutul secolului nostru gândul valorificării fructelor fără fermentaţie, au optat pentru '' fructe lichide'' şi au dezvoltat procedee de producţie şi utilaje pentru punerea în practică. Băuturile naturale din fructe se obţin direct din fructe, iar dintre acestea se amintesc: sucuri de fructe, siropuri, extractele şi apele de fructe naturale cu gaz.

Fabricarea sucurilor de fructe s-a dezvoltat în două direcţii :

- sucuri limpezi (fără particule în suspensie), care datorită eliminării suspensiilor au un grad mare de transparenţă ;

- sucurile cu pulpă (cu particule în suspensie), la care trebuie asigurată stabilitatea suspensiilor.

Băuturile răcoroase se pot clasifica după următoarele criterii :

1. după aspect : limpezi, opalescente sau cu pulpă de fructe ;

2. după gust : îndulcite cu zaharuri naturale, sucuri sau îndulcitori sintetici ca zaharina şi acrişoare prin acidificare cu acid citric, tartric, lactic sau fosforic.

3. după aromă : cu arome specifice de fructe, de plante, cu aromă şi gust specific unui fruct sau unor amestecuri de mai fructe (tip tutti frutti).

Sucurile trebuie să aibă următoarele caracteristici :

- aspect de lichid omogen, limpede sau opalescent, fără sedimente sau impurităţi în suspensie cu culoare specifică materiilor prime folosite ;

- consecinţa fluidă ;

- miros plăcut, aromat, caracteristic fructelor fără miros de fermentat, de mucegai ;

- gust plăcut, dulce sau dulce-acrişor, uşor acidulat în cazul celor cu CO2, caracteristic fructelor, plantelor sau substanţelor aromatizate folosite, fără gust străin ;

- aciditatea titrabilă, minimum 1 (exprimată cu acid citric).

Băuturile răcoritoare îmbogăţite cu vitamina C trebuie să aibă minimum 150 mg vit: C/l. Băuturile răcoritoare hipocalorice trebuie să aibă substanţa uscată de maximum 3º refractometrice (cele fără adaus de fructe) şi maximum 5º refractometrice cele cu adaus de suc de fructe.

Apa, principala componentă a băuturilor răcoritoare, se poate cerceta din două puncte de vedere : din punct de vedere sanitar-igienic, spre a stabili dacă este proprie pentru consumul direct al populaţiei şi din punct de vedere tehnic, spre a constata în ce măsură, este bună pentru uzul intreprinderilor alimentare.

La prepararea sucurilor din diferite specii de fructe, în toate cazurile, se porneşte de la fructe proaspete şi prin aplicarea mai multor faze de prelucrare se ajunge în final la sucul de fructe.

Pentru obţinerea sucurilor valoroase, gustoase şi sănătoase şi a unei durabilităţi sigure, trebuie ca în procesul tehnologic să se respecte anumite principii :

- să nu se folosească fructe stricate ;

- să se lucreze cât mai rapid, influenţele căldurii să fie reduse cât mai mult ;

- să fie evitat contactul fructelor cu metalul ;

- să fie respectate strict condiţiile de igienă ;

- să se evite temperaturile ridicate şi timpul îndelungat al menţinerii temperaturilor ridicate.

Există două moduri generale de obţinere a sucurilor de fructe :

- extragerea la rece

Fisiere in arhiva (1):

  • Valorificarea Subproduselor si Minimizarea Deseurilor la Fabricarea Sucului de Mere.doc