Vectori Utilizați în Realizarea Modificărilor Genetice ale Organismelor Vii

Introducere

O dată cu dezvoltarea cunoştinţelor de biologie celulară, genetică moleculară şi inginerie genetică, manipularea artificială a informaţiei genetice a devenit posibilă şi o dată cu ea au apărut biotehnologiile moderne cu aplicaţii în variate domenii precum medicina, industria farmaceutică, agricultura, industria alimentară etc. Este de necontestat faptul că genetica a devenit "actorul" principal al ştiinţei contemporane, domeniul cel mai fascinant, care permite intervenţia omului în procesele vieţii. Chiar dacă istoria geneticii ca ştiinţă de sine stătătoare măsoară mai bine de un secol, în domeniul agriculturii şi al industriei alimentare, aplicaţiile acesteia sunt relativ recente.

Una din consecinţele evoluţiei cunoştinţelor despre biologia moleculară, ştiinţa tânără, a permis accesul în patrimoniul geneticii indivizilor. Ea a condus către dezvoltarea unei unelte puternice, transgeneza sau geniul genetic, care, asociată tehnicilor clasice de îmbunătăţire a plantelor şi animalelor, permite să se producă « organisme modificate genetic » OMG. Progresele realizate în ultimii ani în ştiinţă şi tehnologie au avut un impact puternic asupra sectorului agricol şi a celui alimentar din întreaga lume. Metodele novatoare de producţie şi de transformare au revoluţionat numeroase sisteme tradiţionale şi capacitatea de producere a hranei pentru o populaţie aflată în continuă expansiune.

Organismele modificate genetic, create şi cultivate pe scară largă în Statele Unite ale Americii, sunt acceptate de guvernele unor ţări ale lumii (care merg până la a le prezenta drept o rezolvare a problemei foametei), dar sunt privite, în schimb, cu neîncredere de nenumărate alte ţări şi respinse cu vehemenţă de organizaţiile ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat. Unii specialişti chiar au ajuns să definească, mai în glumă, mai în serios, organismele modificate genetic ca « o soluţie periculoasă la o problemă inexistentă ».

1. Ingineria genetică

Ingineria genetică este o tehnologie nouă, radicală şi violentă, care distruge barierele dintre specii într-un mod care nu s-ar întâmpla niciodată în nici o condiţie naturală. Aceasta presupune practic transferul de gene de la o specie la alta. De exemplu, gena de la un tip de peşte arctic (Platichthys flesus), care are proprietăţi anti-îngheţ a fost inserată într-o varietate de căpşune pentru a le asigura protecţie la congelare.

Ingineria genetică (GE) este fuziunea celulelor care nu fac parte din familia taxonomică, tehnică ce depăşeşte graniţele unei reproduceri naturale şi care nu este o modalitate tradiţională de înmulţire şi selecţie. Ingineria genetică este o ramură relativ noua a ştiinţei, denumită în mod înşelător noua biotehnologie, în încercarea de a o apropia utilizării vechi de secole a proceselor biologice, cum ar fi cele de fabricare a pâinii sau a berii. Ingineria genetică implică recoltarea de gene din celulele unui organism şi modificarea acestora într-un anumit mod. Acest lucru permite oamenilor de ştiinţă să transfere gene între specii diferite, obţinând astfel organisme modificate genetic cu caracteristici noi. Ingineria genetică a oferit oamenilor de ştiinţă o modalitate de a recrea şi a ”îmbunătăţi” organismele vii. Cei implicaţi în acest domeniu susţin că aceste ”îmbunătăţiri” vor spori eficienţa şi productivitatea. În realitate, scopul principal este acela de a-şi creşte profitul.

Ingineria genetică nu este o ştiinţă exactă. Este imposibil să dirijezi inserţia noii gene. Această tehnologie poate să conducă la efecte neaşteptate. Genele nu funcţionează în mod izolat, ci în relaţii extreme de complexe care încă nu sunt înţelese pe deplin de către oamenii de ştiinţă. Orice schimbare în AND va afecta noul organism creat pe termen lung, în feluri pe care oamenii de ştiinţă nu le pot prevedea.

Ingineria genetică poate fi definită ca un ansamblu de metode şi tehnici care permit fie introducerea în patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi, “de interes”, fie modificarea expresiei unei/unor gene prezente, deja, în celulă. Genele transferate sunt denumite “transgene”. Ingineria genetica mai este numită, uneori, şi “modificare genetică”, “transformare genetică” sau “transgeneza”, iar produsele obţinute poartă numele de “organisme modificate genetic” (OMG) sau “organisme transgenice”.

Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetică prezintă, cel putin, două avantaje:

-oferă posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluată ca performantă;

-gena transferată poate proveni din orice sursă, ceea ce extinde, practic, în mod nelimitat, posibilităţile de ameliorare.