Vinul Spumant

1. Introducere

Creată încă din Evul Mediu, şampania a devenit simbolul luxului şi rafinamentului pănă în ziua de azi. Călugărul Dom Perignon, dintr-o mănăstire din Champagne (Franţa) a fost cel care, întămplător, a descoperit metoda de fabricaţie a şampaniei. Se spune că, după ce a gustat-o pentru prima dată acesta ar fi afirmat: “Parcă beau stele!”. În anul 1743 Claude Moet transforma şampania în cea mai fină dintre băuturile de atunci. Acesta a făcut din mănăstire o vinărie renumită, loc unde au început să producă faimoase soiuri de şampanii. Şampania se obţinea prin dublă fermentare, pentru a se forma acele bule. Cu cât erau mai mici şi mai multe, cu atât şampania era mai rafinată, mai delicată. Aceasta a fost iniţial făcută în Franţa, imediat în următoarele două secole de la fabricare investindu-se şi într-o vinărie în SUA (Domaine Chandon).

Şampania este o băutură modernă ce înainte de anul 1600 nu exista. Aceasta, în scurt timp de la “perfecţionare” a devenit băutura preferată a curţilor regale, odată cu dezvoltarea comunităţilor crescând şi faima acesteia. După anul 1800 putem spune că s-a născut industria adevărată în ceea ce priveşte producerea vinurilor spumante. Şampania se realizează din struguri Chardonnay şi anume un soi de struguri albi şi din struguri negri (soi Pinot Noir şi Pinot Meunier) sau dintr-un amestec al acestor soiuri. Vinul spumant se obţine la fel ca şi şampania, prin dublă fermentare, acesta fiind motivul pentru care se confundă ca şi concept. Este adevărat că pe piaţă se găseşte şi vin spumos, care este îmbunătăţit cu dioxid de carbon pentru obţinerea bulelor. În anul 1840, România era a patra ţară din Europa care producea vin spumant din producţie proprie.

Şampania cu "inimă" este potrivită pentru nunţi, zile de naştere, fiind fină şi echilibrată. Şampaniile cu "spirit" sunt delicate şi uşoare, fiind potrivite pentru petreceri sau cocktail-uri. Şampaniile cu "suflet" sunt considerate cele mai rare şi sunt potrivite pentru o seară specială. Există două procedee de fabricaţie a şampaniei: prin metoda "asti spumante", folosită la fabricarea vinurilor spumante dulci şi demi-dulci şi metoda "charmant" sau "cuve close". [1]

Aşadar, voi încerca să expun căteva dintre părerile unor oameni de ştiinţa care au adus un adevărat omagiu vinurilor: „Nici un leac nu poate tămădui ca vinul. El îndepărtează durerile, redă uitarea şi alină gândurile întunecate care ne chinuiesc în fiecare zi” mărturiseşte Homer. „Vinul dă putere”, scrie Pliniu. „Cine bea vin, bea geniu”, scrie Baudelaire, şi tot el este cel care afirmă: „Dacă vinul ar dispărea din producţia omenirii, cred că s-ar produce în sănătatea şi inteligenţa locuitorilor planetei noastre un gol, o absenţă mult mai înspăimantătoare decât toate excesele de care e făcut răspunzător”. „Vinul exprimă o necesitate absolută pentru viaţa oamenilor din cele mai îndepărtate timpuri” susţine Herodot. „Vinul este desăvarşirea şi frumuseţea ordinii naturii şlefuită cu calm, pricepere şi voluptate de om” afirmă Voltaire. [2]

Motivul pentru care am ales această temă este faptul că acest produs este nelipsit de la evenimente importante, la diferite ocazii, aniversări. Acest produs se adresează unei largi pieţe de consumatori cu vârstă de peste 18 ani, chiar şi pentru minori (şampanie analcolică). Prin intermediul acestei teme am incercat să punctez cât mai bine obţinerea vinului spumant şi zic eu că am reuşit.

2. Generalităţi

Vinurile spumante reprezintă acele vinuri ce se află sub presiune (între 1 şi 5 bar), acţiune datorată conţinutului ridicat de CO2 (între 2 şi 10 g/l), având un gust proaspăt, caracteristic vinurilor spumante, adică înţepător şi buchet fin. Aceste vinuri au o tărie moderată, între 6 şi 12% alcool şi o aciditate de cca. 5g/l H2SO4. Dulceaţa este între 4 şi 100g/l şi depinde în funcţie de tipul şi sortimentul vinului spumant.

Dacă vorbim despre geneza vinurilor spumante, atunci ne referim la confecţionarea sticlelor ce prezintă rezistenţă la presiune şi, bineînţeles, la dopurile închise ermetic.

În funcţie de originea CO2 în vin, vinurile spumante pot fi clasificate în trei categorii mari:

1.Vinuri şampanizate: în cadrul acestui tip de vin, în urma fermentării zaharozei rezultă CO2, prin intermediul anumitor procedee:

a). Prepararea vinului spumant la sticle: metoda numită „ Champenoise” şi cuprinde următoarele tipuri de vinuri: Champagne, Anjou, Sparkling, Wine, Dentscher Sekt, Zarea etc.

b). Fermentarea vinului spumant la sticle şi condiţionarea lor la rezervoare.

c). Prepararea vinului spumant la rezervoare, metodă numită „cuve close”.

2.Vinuri petiante: în cadrul acesui tip de vin, în urma fermentării zaharului invertit rezidual rezultă CO2, obţinut prin intermediul procedeului de rezervoare. Din această categorie amintim: Asti, Blanquette de Limoux, Timlenskoe vivo etc.

3.Vinuri spumoase şi perlante: în cadrul acestui tip de vin prin intermediul fermentării şi impregnării rezultă CO2 de natură exogenă. [3]