Zahărul și deșeurile rezultate la fabricarea acestuia

1. Introducere

Zahărul este una din cele mai vechi mărfuri (deopotrivă cu bumbacul şi grâul) în istoria civilizaţiei. Ca produs al prelucrării trestiei de zahăr, el era cunoscut în India mai bine de 2500 de ani în urmă, având şi rolul de valută în schimburile comerciale dintre ţări.

Materia prima utilizata pentru obţinerea zahărului este constituita din sfecla de zahăr, cultura cu program bine determinat in industria agrotehnica.

Sfecla de zahăr utilizata in tara noastră provine din sfecla alba de sinteză selecţionată la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Cunoaşterea componentelor anatomice ale rădăcinii de sfecla implică si procesele reducere prin valorificare a deşeurilor si subproduselor rezultate ca urmare a tehnologiilor industriale cunoscute pentru obţinerea zahărului.

Astfel, rădăcina sfeclei de zahăr este constituita din: cap sau epicolit, gât, colet sau thipocolit, corpul sau rizocarpul, codiţa si frunzele reziduale după operaţia de curăţire

Corpul rădăcinii sau rizocarpul reprezintă materia prima pentru fabricile de zahăr

Sfecla de zahăr este o cultură tehnică care asigură în Republica Moldova, precum şi în întreaga Europă materia primă pentru industria zahărului.

După recoltare rădăcinile de sfeclă se curăţă de sol, se taie frunzele şi coletele şi se depozitează în grămezi (silozuri) sub formă de trapez cu baza de 10 - 12 m şi înălţimea de 4 - 5 m. Silozurile sunt acoperite lateral cu un strat de pământ (15 - 25 cm), iar partea de sus cu un strat de paie (30 - 40cm). Astfel sfecla se conservează pentru a micşora pierderile de zahăr ce au loc datorită fenomenelor de respiraţie (ce conduc la descompunerea zaharozei până la dioxid de carbon şi apă) şi datorită fenomenelor de fermentaţie sub acţiunea unor microorganisme consumatoare de zahăr. Pierderile la depozitare constituie 0,01 - 0,04% zahăr / zi).

Sezonul de prelucrare a zahărului durează 110 - 150 de zile. În cazul păstrării incorecte a rădăcinilor pierderile de zahăr până la finele sezonului de prelucrare pot atinge ≥ 10% din tot zahărul conţinut iniţial în sfeclă.

2. Procesul tehnologic de obţinerea a zahărului din sfecla de zahăr

Procesul tehnologic de prelucrare a sfeclei de zahăr este un proces complex de extracţie, format dintr - un ansamblu de operaţii fizice, chimice şi fizico - chimice, care au ca scop asigurarea condiţiilor tehnice optime pentru extragerea şi cristalizarea cu un randament cât mai ridicat şi cu cheltuieli minime a zahărului conţinut în sfecla de zahăr.

Recepţia sfeclei de zahăr

Recepţia cantitativă şi calitativă a sfeclei de zahăr de la cultivatori se face în baza prevederilor contractului de furnizare –livrare a sfeclei.

Recepţia cantitativă constă în cântărirea sfeclei, iar recepţia calitativă constă în verificarea indicilor de calitate ai sfeclei, aşa că:

• conţinutul de zaharoză;

• gradul de vătămare a sfeclei;

• gradul de decoletare;

• conţinutul de impurităţi vegetale, minerale, etc.

Conţinutul maximal admis de impurităţi este de 3% din care 1% impurităţi vegetale şi 2% impurităţi minerale.

Pregătirea sfeclei pentru industrializare

Pregătirea sfeclei pentru industrializare reprezintă prima fază a procesului tehnologic de prelucrare a sfeclei de zahăr şi este importantă pentru că asigură eliminarea impurităţilor minerale şi organice din masa sfeclei, care pot produce fenomene microbiologice cu efect negativ asupra procesului tehnologic.

Principalele operaţii tehnologice ale acestei faze sunt următoarele:

• descărcarea sfeclei din mijloacele de transport;

• depozitarea de scurtă durată a sfeclei de zahăr în silozurile de zi ale fabricii;

• transportarea sfeclei din silozurile de zi la peretele exterior al halei de fabricaţie;

• îndepărtarea impurităţilor minerale şi organice;

• spălarea sfeclei;

• dezinfectarea sfeclei spălate;

• tăierea sfeclei şi obţinerea tăiţeilor de sfeclă.