Planificarea și programele testelor de certificare pentru motorul Rolls Royce Pegasus

Date generale

Motorul “ROLLS ROYCE PEGASUS” a fost creat de la inceput ca un propulsor cu tractiune vectorizata pentru avioanele cu decolare verticala.

Este un motor turboreactor dublu flux cu fluxuri separate cu trei arbori concentrici pentru antrenarea separata a compresorului de inalta presiune si a ventilatorului direct de catre treptele de turbina aferente: doua trepte pentru turbina de inalta presiune, antrenand cu turatii diferite cate o parte de compresor si doua trepte pentru turbina de joasa presiune alocata ventilatorului care joaca rol de compresor de joasa presiune pentru fluxul primar.

Ventilatorul are trei trepte, iar compresorul de inalta presiune are opt trepte ( 2+6 ), coeficientul de dilutie este de 1,4:1, gradul de comprimare este de 14,7, reusind sa atinga un debit total de 196 kg/s adica aproape 163,5 m3/s.

Camera de ardere este de tip inelar cu prevaporizare si flux direct avand temperatura gazelor la intrarea in turbina de circa 1225 0C , ceea ce conduce la folosirea unui sistem de racire pentru turbina, turatia fiind cuprinsa de obicei intre 6850--10970 rot/min.

Ajutajul de reactie este compus din patru iesiri special concepute sa fie orientate in functie de evolutiile avionului pe care il echipeaza, intr-un interval de pana la 100 de grade, doua dispuse pe fluxul secundar imediat dupa ventilator si doua dispuse pe fluxul primar dupa iesirea gazelor din turbina.

Diametrul de intrare este de 1175 mm, lungimea totala de 3480 mm, masa la varianta 11 Mk. 103 atingand 1630 kg.

Ca metoda de marire a tractiunii se foloseste injectia de apa in amestec cu alcool inainte de ultima treapta de compresor. Tractiunea medie, fara injectie de apa, este de circa 9300 daN, tractiunea maxima, cu injectie de apa, atinge 9760 daN.

In 1957 incepe proiectarea unui astfel de turbomotor, tractiunea masurata la bancul de probe era de 4100 kgf. Echipand un HSR 1127, in octombrie 1960 are loc primul zbor cu decolare verticala.

Motorul PEGASUS 5 ( cu o tractiune de 7000 kgf ), instalat la bordul unui aparat KESTREL, a fost incercat in zbor in 1965, in cadrul unui program comun de cercetare: Marea Britanie, SUA, RFG.

Incepand cu PEGASUS 6 inceputul proiectarii are loc in 1964, prima incercare la banc, la sol: 10/1966 (Pegasus 6), 02/1969 (Pegasus 10), la plafon: 08/1970 (Pegasus 11), 12/1975 (Pegasus 11 Mk. 104). Prima incercare in zbor: 02/1967 (Pegasus 6), 12/1970 (Pegasus 10), 03/1971 (Pegasus 11).

Este cunoscut datorita instalarii pe un aparat destul de raspandit si cunoscut la randul sau: HARRIER in toate variantele sale: Hs Harrier AV8A (US Navy), Hs Harrier (RAF), Harrier AV88, Sea Harrier. A mai echipat de asemenea avionul Hsr 1127 Kestrel si mai putin cunoscutul avion de pasageri cu caracteristici V/STOL, Dornier Do – 31.

Aplicatia – Avionul Hawker Siddeley Harrier

In urma unor intense studii si cercetari realizate de specialistii englezi in aeronautica s-a construit avionul Hawker Siddeley Harrier, primul aparat supersonic de lupta cu caracteristici VTOL.

Specialistii firmei British Aerospace au realizat in 1966 primele 6 aparate destinate in principal pentru misiuni de recunoastere si sprijin tactic cu care s-au executat primele zboruri orizontale si de tranzitie la si de la zborul la punct fix la zborul orizontal.

Avionul este un monoplan, monoloc sau biloc in varianta de antrenament, avand aripa parasol. Diedrul aripii este negativ si are valoarea de 12 grade, iar unghiul de sageata masurat la ¼ din coarda profilului este de 33 de grade.

In prelungirea fuzelajului si catre extremitatile aripii sunt dispuse niste supape de comanda pentru jeturile de reactie necesare echilibrului avionului in perioadele de tranzitie la decolare si aterizare.