Folosirea criptării în internet

I Introducere :

Nu putem vorbi în zilele noastre despre transmisia datelor prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii şi internet fără să vorbim şi de aspectele legate de securitate. Odată cu creşterea vitezelor de transfer şi creşterii numărului de oameni care au acces la conexiuni de date partajate cu alţi utilizatori se pune problema dacă metodele de criptare folosite pentru asigurarea spaţiului privat sunt cu adevărat eficiente. De aceea imi propun ca prin acest studiu să prezint câteva noţiuni de bază de criptografie, tehnologiile de la baza securităţii ethernet si nu în ultimul rând să trec în revistă tehnicile de acces folosite în reţelele fără fir de tip Wi-Fi.

Criptografia reprezintă un set de standarde şi protocoale pentru codificarea datelor şi mesajelor, astfel încât acestea să poată fi stocate şi transmise mai sigur. Ea stă la baza multor servicii şi mecanisme de securitate folosite în internet, folosind metode matematice pentru transformarea datelor, în intenţia de a ascunde conţinutul lor sau de a le proteja împotriva modificării.

Criptografia ne ajută să avem comunicaţii şi transmisii de pachete electronice mai sigure, chiar şi atunci când mediul de transmitere (Internetul) nu este de încredere. De asemenea, se poate utiliza pentru criptarea fişierelor sensibile, astfel ca probabilitatea de a fi înţelese de intruşi să fie mai mică. Criptografia poate fi utilizată pentru a contribui la asigurarea integrităţii datelor, precum şi la menţinerea lor ca secrete.

Criptografia ne ajută sa verificăm originea datelor şi a mesajelor prin utilizarea semnăturilor digitale şi a certificatelor. Cand utilizăm metode criptografice, cheile criptografice trebuie să rămână secrete. Algoritmii, dimensiunea cheilor şi formatele de fişiere pot fi făcute publice fără a compromite securitatea.

II Prezentarea conceptului de criptare în internet :

Cele mai simple metode de asigurare a securităţii se bazează la cel mai jos nivel la limitarea accesului. Acesta este cazul tehnologiei firewall sau a filtrării adreselor. Deoarece în majoritatea cazurilor reţeaua folosita pentru comunicare poate fi partajată cu alţi utilizatori, sau siguranţa ei fizică nu poate fi asigurată mereu se folosesc si metode de criptare pentru limitarea accesului la conţinutul informaţiei transmise; chiar dacă aceasta este interceptată conţinutul ei nu poate fi aflat decât prin procedee foarte complexe sau chiar deloc.

După cum se ştie, calculatoarele trimit mesaje de date (majoritatea transmisiunilor prin protocol TCP/IP) prin Internet sub forma de pachete. Într-o reţea interceptarea transmisiunilor repezintă unul dintre cele mai mari riscuri de securitate la adresa persoanelor fizice şi a firmelor. Pentru protecţia împotriva atacurilor prin interceptarea pachetelor, toate transmisiunile efectuate trebuie criptate. O transmisiune criptată este o transmisiune ce conţine date aşezate dezordonat, care pot fi reordonate numai prin aplicarea cheii criptografice corecte. Lucruri de bază care trebuiesc menţionate:

- Calculatoarele realizează criptarea prin multimplicarea şi împărţirea valorilor transmise cu numere mari, decriptarea fiind efectuată prin aplicarea unui număr mare corelat datelor transmise.

- Cele două tipuri esenţiale de criptare sunt criptarea cu cheie unică, cunoscută sub numele de criptare cu cheie simetrică, şi criptare cu cheie publică, sau criptare cu cheie asimetrică. Criptarea cu cheie unică foloseşte o singură cheie, partajată de ambele părţi şi folosită la criptare şi decriptare . Criptarea cu cheie publică foloseşte pentru criptarea şi decriptarea o cheie cunoscută disponibilă pe scară largă (cheia publică) şi o cheie pe care nu o cunoaşte nimeni cu excepţia utilizatorului (cheia privată).

- La criptarea unui document, în mod obişnuit se criptează numai o porţiune a acestuia, cunoscută sub numele de esenţa mesajului.(message payload)

- Anumite locaţii WEB, cunoscute sub numele de inele de chei publice, conţin multe asemenea chei.