Inteligența Artificială

1. Definirea inteligenței artificiale

Inteligența artificială (IA) este un domeniu relativ nou al științei calculatoarelor, care a evoluat rapid în ultimii ani, de la stadiul cercetărilor de laborator la acel al aplicațiilor practice în diverse domenii de activitate.

Dificultățile găsirii unei definiții pentru acest termen sunt (în principal) două: întâi, că nu se prea știe ce este însăși inteligența naturală; apoi, că cei ce încearcă să formuleze o definiție sunt complexați de realizările – departe de a justifica un nume așa pompos – acestui domeniu al științei calculatoarelor.

Totuși există numeroase definiții sau încercări de a defini inteligența artificială după cum urmează:

- Inteligența artificială este un domeniu al informaticii care își propune crearea unor sisteme inteligente de calcul, care să posede acele caracteristici asociate în general cu inteligența în comportamentul uman: raționament, învățare, capacitate de rezolvare a problemelor, comunicare prin limbaje evoluate etc. (A. Feigenbaum, 1981)

- Inteligența artificială este ramura științei calculatoarelor care se ocupă cu automatizarea componentului inteligent. (Luger, 1993)

- Inteligența artificială este un domeniu de cercetare al cărui scop constă în: crearea sistemelor capabile să îndeplinească activități inteligente, studiul și modelarea mecanismelor inteligenței. (V. Cristea, 1981)

- Un sistem este considerat că are proprietatea de inteligență, pe baza comportării sistemului, dacă se poate adapta singur la noi situații, are capacitatea de a raționa, de a înțelege legăturile dintre fapte, de a descoperi înțelesuri și de a recunoaște adevărul. (Findler, 1979)

- O entitate este inteligentă dacă ea are un model adecvat al lumii (inclusiv lumea intelectuală a matematicii, înțelegera obiectelor sale proprii și alte procese mentale), dacă este destul de înzestrată pentru a răspunde unei largi varietăți de întrebări pe baza acestui model, dacă poate să-și procure informațiile din lumea exterioară când are nevoie și poate să realizeze anumite operații în mediul înconjurător cerute de obiectivele sale și permise de posibilitățile sale fizice. ( Mc Carthy, J. Hayes, P.J., 1969)

S-a făcut distincție între gândirea umană și cea rațională întrucât în multe situații omul poate greși. Conceptul ideal de inteligență artificială mai este numit și raționalitate. (S. Russel, 1995)

Deci, pentru ca un alt sistem decât omul să fie inteligent, el nu trebuie neapărat dotat cu un creier uman (sediul inteligenței naturale) sau ceva cu care să reproducă în detaliu funcționarea creierului uman, ci este suficient să se comporte inteligent. Cu alte cuvinte, prin acordarea calificativului de inteligent, unui sistem, ne interesează ce face, nu cum este acest sistem.

1.1 Scurt istoric al inteligenței artificiale

Deși inteligența artificială este un domeniu relativ tânăr, a moștenit multe idei, puncte de vedere și tehnici din alte discipline, studiul inteligenței fiind subiect de analiză al celor mai vechi discipline. De peste 2000 de ani de tradiție în filozofie, teoriile raționării și învățării s-au unificat cu punctul de vedere că mintea umană este constituită prin operarea unui sistem fizic.

Spre sfârșitul secolului X un preot catolic erudit, Gerbert, devenit ulterior papă sub numele de Silvestru II, a introdus în Europa abacul arab, strămoșul calculatorului de astăzi.

La începutul mileniului nostru, un grup de astrologi arabi se pare că au construit o mașină inteligentă numită zairja, în care cele 38 de litere ale alfabetului arab reprezentau 38 de clase de idei ale filosofiei arabe.

La începutul secolului XVI celebrul medic și alchimist Paracelsius dădea o rețetă pentru a obține un homunculus, un om minuscul care putea fi apoi educat.

În anul 1580 se povestește că Rabbi Loew din Praga a creat Golem-ul, un uriaș dotat cu oarecare inteligență menit să apere viața cetăcenilor împotriva eventualilor agresori. Golem-ul apare astfel ca strămoșul roboșilor moderni.

Inteligența artificială, ca domeniu de studiu a apărut in secolul XX. Probabil că aceasta nu putea să apară mai devreme, deoarece determinante în apariția ei au fost mutațiile esențiale produse în știință în prima jumătate a secolului XX, pe de o parte, și existența calculatoarelor, pe de altă parte.

Anul 1950 se consideră a fi anul nașterii Inteligenței artificiale ca știință. Prima manifestare a noii științe a avut loc în anul 1956 când a fost prezentat programul Logic Theorist a lui A. Newell, J.C. Shaw și H. Simon. Începând din acest moment IA capătă o dezvoltare deosebită.