Inteligența Artificială în Afaceri

1. Introducere

Inteligenţa artificială (IA) este un domeniu care reţine din ce în ce mai mult atenţia economiştilor, managerilor şi celorlalte profesii, deoarece sistemele bazate pe cunoştinţe, sistemele bazate pe algoritmi genetici, sistemele fuzzy, sistemele hibride şi sistemele neuronale sunt sisteme de inteligenta artificială pe cale de a ocupa un loc din ce în ce mai important în viaţa lor profesională.

Capacitatea de a învăţa, de a înţelege, de a şti, din experienţa şi de a se descurca în situaţii vechi si noi, această "inteligenţă" însoţită de colectarea informaţiei, efectuarea prelucrărilor, pregătirea alternativelor decizionale şi în final luarea deciziei este acum în slujba managerilor de toate tipurile şi a celor economişti în mod special.

Ştiinţele economice şi domeniul lor (managementul, finanţele, contabilitatea, etc.) sunt în practica realizate din oameni cu performante diferite care trebuie să facă faţă sarcinilor nestructurate, nonliniare, dinamice si stocastice, cu luarea in seama, simultan, a aspectelor cantitative şi calitative, în care intervin intuiţia, experienţa şi inteligenţa, noţiuni vag definite, percepute cu aproximaţie şi având consecinţe asupra comportamentului în interacţiunile cu mediul intern si extern.

Inteligenţa artificială îşi propune să imite caracteristicile inteligenţei umane cu ajutorul calculatoarelor electronice şi al programelor inteligente. Scopul final este comportamentul de tip expert al calculatoarelor.

Sistemele de inteligenţă artificială sunt astăzi pregătite să memoreze cunoaşterea din cele mai diverse domenii, dacă omul specialistul (expertul în domeniu) pune la dispoziţie cunoaşterea şi să o redea la momentul oportun sau să o utilizeze în raţionamente specifice. Ea are bazele de cunoştinţe proprii şi strategiile inferenţiale (de control al raţionamentelor) programate în vederea rezolvării problemelor. Ele sunt capabile să rezolve şi alte probleme fără schimbări în baza de cunoştinţe sau în strategiile inferenţiale, pot utiliza şi algoritmi, mai ales pentru căutarea şi controlul cunoştinţelor, dar aceşti algoritmi nu dau forţa care comandă procesele de soluţionare a problemelor ca în cazul programelor convenţionale.

Valoarea potenţială a inteligenţei artificiale poate fi mai bine înţeleasă dacă o punem în contrast cu inteligenţa naturală (umana).

Putem afirma fără să greşim că inteligenţa artificială este un domeniu dinamic şi foarte variat. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că inteligenţa artificială este în legătura cu două idei de bază:

- implică studierea proceselor umane de gândire, pentru a înţelege ce este inteligenţa;

- este în legătură cu reprezentarea acelor procese: calculator, robot sau alte maşini inteligente.

2. Concepte de bază despre inteligenţa artificială

S-a vorbit prima dată de Inteligenţa Artificiala (AI – Artificial Intelligence) în 1956, un vis prea frumos pentru a fi realizat, un stadiu al dezvoltării considerat a fi greu de atins. În ultimii aproape 50 de ani, termenul a prins contur, devenind realitate, fiind în prezent folosit în mai toate ştiinţele.

John McCarthy definea in 1956 inteligenţa artificială ca fiind: ştiinţa şi ingineria creării maşinilor inteligente, în sens larg inteligenţa artificială este imitarea inteligenţei umane cu ajutorul calculatoarelor şi a unor programe performante, totuşi inteligenţa umană nu este o noţiune clarificată pe deplin.

Termenul de inteligenţă artificială este întâlnit azi în numeroase publicaţii tehnice, medicale, militare, ştiinţifice, de obicei, când vine vorba de aplicaţii ce realizează performanţe de care numai omul era socotit capabil: recunoaşterea şi analiza vocii şi a imaginilor, traduceri dintr-o limba în alta, diferite jocuri de inteligenţă (şah, bridge), luarea unor decizii complexe fără intervenţia unui operator uman etc. Iniţial, obiectivele inteligenţei artificiale au fost foarte ambiţioase: maşina trebuia să rezolve diferite probleme, să înveţe din propria experienţă şi din evenimentele exterioare sistemului sau, să efectueze raţionamente, să conceapă noi obiecte cu proprietăţi prestabilite.

Principalul scop al inteligenţei artificiale este de a imita întrutotul creierul uman în modul în care acesta gândeşte, răspunde si interacţionează. În pofida nivelului atins de cercetători, acest deziderat nu va fi atins foarte curând, creierul uman fiind încă o enigmă, aproape imposibil de analizat matematic şi/sau tradus în limbaj maşină.

Unii oameni de ştiinţă afirmă că inteligenţa umana este imposibil de atins şi întrecut pe cale artificială de o maşină. În 1989, matematicianul britanic Roger Penrose a susţinut că mecanismele de funcţionare specifice creierului uman nu pot fi replicate de maşină, nici măcar în principiu. În prezent, creierul uman este considerat a fi cel mai sofisticat computer cunoscut. Afirmaţia nu poate fi negată, dar creierul uman funcţionează pe aceleaşi principii ca oricare alt creier din regnul animal. Spre a înţelege inteligenţa umana, trebuie sa înţelegem modul în care se formează cele mai simple gânduri. Încercarea de a trece peste aceste etape primare şi a cerceta direct acţiunile complexe ale creierului uman este aproape imposibilă.

Până în prezent s-au dezvoltat doua metode diferite de abordare a inteligenţei artificiale. Prima metoda este cunoscuta sub numele “top-down approach” sau “symbolic approach to AI”. Spre exemplu, vederea artificială a unei maşini (controlată de un computer) a fost abordată prin construirea unor algoritmi si aplicarea lor pe o serie de date de intrare. Fiecare pas al procesului de vedere trebuie evaluat, un algoritm urmând să transforme datele de intrare într-o forma mai uşor de utilizat. Aceasta metoda are dezavantajul că este prea dependentă de maşină şi poate fi utilizată doar în probleme foarte restrânse. De asemenea, abordarea se bazează în mare măsură pe cunoştinţele programatorului, absolut nimic nu poate fi adăugat automat.