Probabilitatea de Lovire în Cazul unei Poziții Date a Traiectoriei Medii Fața de Tinta

1. CONSIDERATII GENERALE

Succesul împotriva unui adversar este evident condiţionat de calitatea armamentului din dotarea unităţilor, subunitătilor şi tuturor forţelor participante la acţiunile militare.

Evaluarea eficacităţii armamentului de infanterie presupune măsurarea nivelului de manifestare a caracteristicilor tehnico-tactice şi a gradului de satisfacere pe care acesta îl asigură în procesul utilizării.

Măsurarea nivelului de manifestare a caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului de infanterie presupune elaborarea şi operaţionalizarea unor seturi cât mai relevante de indicatori. Aceşti indicatori pot fi comuni, pentru majoritatea categoriilor de armament, cât şi specifici, care privesc o anumită categorie.

Indiferent de natura indicatorilor utilizaţi în aprecierea eficacităţii armamentului de infanterie, se impune să se aibă în vedere, ca reper de comparaţie, armamentul realizat pe plan mondial.

Asupra eficacităţii armamentului de infanterie se manifestă într-o strânsă dependenţă :

- calitatea gurilor de foc, a muniţiei;

- precizia executării acţiunilor de foc şi timpul de reacţie prin: efectul la ţintă (greutatea proiectilului, viteza iniţială a proiectilului, efectul loviturii etc.);

- probabilitatea de lovire a ţintei (precizia tragerii şi gruparea loviturilor);

- rapiditatea deschiderii focului şi asigurarea unui ritm de tragere susţinut (timpul scurs de la descoperirea ţintei şi până la momentul deschiderii focului, cadenţa de tragere, unitatea de foc etc.);

- manevrabilitatea focului (vitezele de ochire şi câmpurile de tragere);

- invulnerabilitatea armamentului şi condiţiile de dispunere a trăgătorului.

Aşadar unul din criteriile eficacitătii armamentului îl reprezintă probabilitatea de lovire a ţintei, motiv pentru care am ales această temă. Ca viitor ofiţeri, pe câmpul de luptă, în teatrele de operaţiuni sau în diverse misiuni alegerea tipului de armament care se potriveste şi este capabil să satisfacă cerinţelor realităţii din teren capătă o importanţă vitală în realizarea cu success a misiunii.

2. MODELUL TEORETIC DE CALCUL A PROBABILITATII DE NIMICIRE LA TRAGEREA IN SERII DETERMINATE ASUPRA UNUI OBIECTIV IZOLAT IN SITUAŢIA ÎN CARE PML COINCIDE CU CENTRUL ŢINTEI

De obicei pentru nimicirea ţintelor izolate este sufficient o lovitură în obiectiv Însă pentru siguranţa tragerii se folosesc serii cu număr determinat de cartuşe. Astfel probabilitatea de nimicire a ţintei se apreciază pe baza probabilităţii de a obţine în obiectiv cel puţin o lovitură din numărul determinat de lovituri trase. În primul caz evident probabilitatea de nimicire a ţintei este egală cu probabilitatea de lovire a ei.

Constatăm că probabilitatea de nimicire este dependentă de probabilitatea de lovire a cărei cunoaştere este esenţială în determinarea ei.

Probabilitatea de lovire a obiectivelor

Probabilitatea de lovire (P) se numeşte numaru1 de care caracterizeaza gradul posibilitaţii de lovire în ţintă la o tragere executată în anumite condiţii.

În teoria tragerilor, valoarea probabilităţii de lovire a unui obiectiv în condiţii de tragere date stă la baza celor mai importante calcule şi reguli de tragere. Cunoaşterea probabilităţii de lovire permite aprecierea eficacităţii tragerii pe baza unor indici importanţi ca siguranţa şi economia tragerii. De asemenea, cunoscând valoarea probabilităţii de lovire se poate determina consumul mediu de lovituri necesar obţinerii unui efect stabilit sau consumul de lovituri pentru obţinerea efectului propus cu o siguranţă dată.

Probabilitatea de lovire depinde de:

- dimensiunile ţintei;

- dimensiunile suprafeţei de împrăştiere;

- direcţia de tragere;

Formula de calcul a probabilităţii de lovire:

În care :

Y - jumătate din lungimea obiectivului

Z - jumătate din lăţimea obiectivului

- abaterea medie probabilă în inălţime

- abaterea medie probabilă în direcţie

K – coeficientul de figură

F – functia de repartiţie normală:

Functia F mai poate fi scrisa si sub forma:

F(x)= Φ , unde Φ(z)= reprezintă legea de repartiţie normală (vezi mai jos graficul funcţiei) (Φ – funcţia lui Laplace), m şi δ2 reprezentând media respective dispersia.