Proiect la Inteligență Artificială

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND DOMENIUL INTELIGENTEI ARTIFICIALE

Inteligenta artificiala (IA) s-a nascut în urma cu aproximativ 45 de ani, ca domeniu stiintific care încearca construirea de masini inteligente si modelarea inteligentei umane. Cuvântul provine din latina (inteligentia) care înseamna pricepere, întelegere, cunoastere. Inteligenta reprezinta întelegerea profunda, usoara a lucrurilor mai ales în domeniul culturii si al stiintei. Întelegerea este activitatea gândirii prin care se descopera legaturile dintre obiecte si fenomene. În forma elementara, întelegerea este cuprinsa chiar în procesul perceperii. În forma mai complexa întelegerea este implicata în descoperirea legaturilor dintre cauza si efect a semnificatiei unei lucrari stiintifice sau artistice, a motivelor conduitei oamenilor.

Inteligenta artificialÎ este una dintre cele mai noi discipline, a fost înfiintatÎ oficial în 1956, când numele a fost creat, desi la vremea respectivÎ fusese subestimatÎ. O datÎ cu genetica modernÎ a fost deseori numitÎ de catre oamenii de stiintÎ din alte domenii ca „disciplina în care mi-ar placea cel mai mult sÎ lucrez”.

Studiul inteligentei este, de asemenea, una dintre cele mai vechi discipline. Timp de mai bine de 2000 de ani, filosofii au încercat sÎ înteleaga cum vazul, memoria, si ratiunea ar putea sau ar trebui facute. Avântul computerelor la începutul anilor ’50 a dus la ideea de a lega aceste facultati mentale de o disciplinÎ experimentalÎ si teoreticÎ reala. Multi au crezut cÎ „super creierul electronic” are o inteligentÎ potentialÎ nelimitatÎ. La fel ca furnizarea unui dispozitiv ce creeaza entitati inteligente artificiale, computerul furnizeaza unelte pentru testarea teoriilor inteligentei si multe teorii nu au reusit sÎ se împotriveasca testarilor. Inteligenta artificialÎ s-a dovedit a fi mai dificilÎ decât si-au imaginat multi la început si din acest motiv ideile moderne sunt mult mai bogate , mai subtile si mai interesante.

În prezent inteligenta artificialÎ cuprinde o mare varietate de subdomenii, de la cele de interes general, ca perceptia si ratiunea logicÎ, la sarcini specifice ca jocul de sah, demonstrarea de teoreme matematice, poezia, si diagnosticarea bolilor. Deseori, oamenii de stiintÎ din alte domenii ajung treptat la inteligenta artificialÎ, unde gasesc metodele si vocabularul necesar sistematizarii si automatizarii sarcinilor intelectuale la care au lucrat o viatÎ întreagÎ, la fel si cei din domeniul inteligentei artificiale pot alege sÎ aplice metodele lor în orice domeniu al intelectului uman

În mod traditional, inteligenta artificiala s-a bazat pe calcul logic si manipularea de simboluri de catre calculatoare. De exemplu, în unele sisteme un concept cum ar fi "scaun" e reprezentat de liste de simboluri ce reprezinta caracteristicile sale, cum ar fi SCAUN (elemente: sezut, spatar, picioare; culoare: maro; material: lemn). Aceste simboluri sunt însa interpretate de realizatorul sau utilizatorul programului, calculatorul nu "întelege" ce înseamna ele, ci doar le proceseaza conform unor reguli predefinite de programator. O alternativa a metodelor simbolice sunt modelele conexe, ce folosesc retele neuronale artificiale. Ele functioneaza dupa anumite principii inspirate din modul de functionare al creierului uman, folosind multe elemente simple interconectate între ele. De obicei interpretarea datelor prelucrate de aceste retele era însa facuta tot de utilizatorul uman, ca si în cazul metodelor simbolice.

Inteligenta artificiala reprezinta abilitatea omului de a instrui o masina astfel încât în anumite împrejurari particulare masina sa se comporte prin reactii la stimuli externi ca o entitate inteligenta. Masina inteligenta trebuie sa-si prezinte rationamentele prin intermediul unor anumite conventii si simboluri cu care sa fie capabila sa opereze. Metoda de prezentare presupune o anumita ordine conceptuala care cuprinde sisteme de metareprezentare, sisteme de clasificare si sisteme de organizare.

În ultimii ani, un nou curent ia amploare în inteligenta artificiala si în stiintele cognitive. Se recunoaste necesitatea ca agentul inteligent sa aiba un corp, care sa aiba atât senzori cât si posibilitatea de a actiona, si care sa fie situat în mediul unde se afla obiectele pe care le conceptualizeaza, pentru a putea interactiona cu ele. Robotul va descoperi lumea pe cont propriu, interactionând cu ea, asa cum o fac si oamenii si animalele, în loc sa fie plin cu simboluri care nu le întelege si care descriu lumea dintr-o perspectiva umana. Capacitatea cognitiva este deci strâns legata de mediu, de capacitatile senzori-motoare ale agentului si de scopul lui, si nu numai de mecanismele cognitive propriu-zise. În acest caz, conceptul de scaun, de exemplu, nu mai este o lista de cuvinte care pot fi interpretate numai de utilizator sau programator, ci este totalitatea actiunilor potentiale pe care robotul le poate întreprinde în prezenta lui, asociate perceptiei curente si potentialelor stari perceptive ce pot rezulta în urma actiunilor, conform experientei din trecut a robotului. Astfel se poate ajunge ca si sistemele artificiale sa poata întelege concepte.