Simularea Proceselor de Afaceri

I. Introducere

Procesele de afaceri sunt o colecţie de unităţi de muncă consecutive, alternative şi paralele cu obiectivul de a crea valoare pentru clienţii săi sau pentru organizaţia din care face parte. Pentru aş atinge scopul, procesele de afaceri comunică cu alte procese ce pot aparţine aceleiaşi organizaţii sau a altei organizaţii.

Cu existenţa proceselor de afaceri vine şi necesitare de a gestiona aceste procese. Gestionarea, în acest caz se referă la activităţi întreprinse de către organizaţii pentru a proiecta, analiza, optimiza şi adapta la procesele lor. Aceste activităţi sunt rezumate sub denumirea de managementul proceselor de afaceri. În ultimii 20 de ani asistăm la un interes crescut în domeniu managementului proceselor de afaceri (BPM), a unei comunităţi tot mai mare de manageri, utilizatori, analişti, consultanţi, furnizori şi academicieni. Acest lucru este vizibil în număr substanţial de cunoştinţe, o serie de metodologii, instrumente, tehnici, şi un domeniu de aplicare tot mai mare. Managementul proceselor de afaceri (BPM), nu este o teorie nouă de management, dar este un nou mod de lucru.

În Process-Aware Information System (PAIS), procesele de afaceri sunt adesea modelate într-un mod explicit. Se poate spune, aproximativ, că limbajele de modelarea proceselor de afaceri pot fi împărţite în două grupuri. Limbajele din primul grup sunt preferate de către oamenii din mediu academic, dar evitate de cei din afaceri, aici sunt incluse reţele Petri. Aceste limbaje au o semantică formală corespunzătoare, care permit modelelor să fie verificate într-un mod formal. Limbajele din al doilea grup sunt preferate de către oamenii de afaceri, dar displăcut de oamenii din mediu academic, aici sunt incluse BPEL, BPMN şi EPC. Acestor limbaje le lipseşte de multe ori o semantică corespunzătoare, care duce adesea la dezbateri cu privire la modul de interpretare a anumitor modele de afaceri. O excepţie de la această clasificare este YAWL (Yet Another Workflow Language), care îşi are rădăcini în lumea academică, dar este folosit şi în practică, utilizează semantica reţelelor reset.

Simularea proceselor de afaceri este considerată ca fiind extrem de relevantă şi aplicabilă, utilizarea de simulare este limitată în realitate. Multe organizaţii au încercat, la un moment dat să folosească simularea pentru a analiza proceselor de afaceri. Cu toate acestea, puţine organizaţii utilizează simularea într-un mod structurată şi eficientă. Acest lucru poate fi cauzat de o lipsă de formare şi de limitările instrumentelor existente, dar există şi altfel de probleme şi mai fundamentale.

Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţii simularea proceselor prin introducerea unei noi modalităţi de caracterizare a disponibilităţii resurselor. Experimentele arată că este posibil de a capta comportamentul uman în procesele de afaceri într-un mod mult mai bun. Prin încorporarea mai bună a caracterizării resurselor în instrumentele contemporane, simularea procesului de afaceri poate promite ceva mai bun.

Lucrarea este structurată după cum urmează:

Primul capitol este introducerea care reprezintă o prezentarea a domeniului lucrării, scopul lucrării şi structura acesteia.

Al doilea capitol descrie detaliat procesele de afaceri, managementul proceselor de afaceri, instrumentele şi limbajele utilizate YAWL, reţele Petri, reţele Petri colorate pentru modelarea şi simularea acestor procese.

Capitolul al treilea reprezintă simularea unui proces de afaceri. În primul rând se prezintă limitele simulării actuale. Se va analiza problema privind disponibilitatea resurselor şi se va dezvolta un model de simulare simplu cu care să efectuăm experimente de simulare pentru a furniza rezultate, cu care vom arăta efectele simplificării disponibilităţii oamenilor. După care se vor prezenta concluziile.

II. Concepte de bază privind proceselor de afaceri şi a managementului proceselor de afaceri

Lucru în cadrul unei întreprinderi este organizat în elemente de lucru sau sarcini, care sunt îndeplinite de către diferiţi angajaţi, maşini sau servicii externe. În general, aceste elemente de muncă sunt realizate în corelaţie cu alte elemente care se realizează înainte, după sau în paralele cu ele. Astfel, o structură este stabilită folosindu-se de legăturile între sarcini în conexiunile cauzale, de exemplu, efectele sau produsele unei sarcini sunt intrări pentru una şi prin urmare, a doua sarcină ar trebui să se efectueze după prima. Aceste structuri nu sunt supuse unor modificări permanente. De exemplu, sarcinile în cadrul unui lanţ de producţie rămân stabilite pe o anumită perioadă de timp.