Acțiunile marinei regale pentru apărarea litoralului în timpul celui de-al doilea război mondial - lecții învățate

CONTEXTUL GEOPOLITIC ŞI ACTIVITĂŢILE PREMERGĂTOARE INTRĂRII ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI

Concluziile şi învăţămintele rezultate după primul război mondial au determinat oamenii de stat şi experţii militari din ţara noastră să ia măsuri de apărare şi să-şi concentreze toate energiile către activitatea pe mare şi să dezvolte ideea că armata şi marina reprezintă “acea forţă materială şi morală a naţiunii care îl face pe adversar să se teamă şi să evite cât mai mult războiul”

Pornind de la analiza necesităţii reale a ROMÂNIEI în contextul geopolitic şi strategic al Europei, ca şi de la evaluarea rolului Marinei Militare, în perioada interbelică a fost dezvoltat un program de modernizare pentru a crea o forţă navală, puternică şi modernă în vederea întăririi capacitaţii de apărare a litoralului.

Deşi Marina Militară era concepută în principal pentru misiuni defensive, aveau în subordine mari unităţi şi unităţi cu destinaţie ofensivă care ofereau condiţiile necesare unei apărări active şi flexibile.

Dislocarea principalelor forţe şi a punctelor de comandă era în conformitate cu principalele direcţii de apărare:

- dinspre est (de pe mare) şi Dunărea Maritimă,

- dinspre nord.

Realizarea dispozitivului operativ avea ca scop acoperirea frontierei maritime şi fluviale în vederea organizării şi comducerii operaţiei defensive în Dobrogea şi a cuprins realizarea unor acţiuni de amploare în domeniul asigurării de luptă, al amanajării şi al apărării spatiului maritim astfel:

1. apărarea contra navelor de suprafaţă şi submarinelor ;

2. apărarea antiaeriană;

3. apărarea contra minelor;

4. supravegherea;

5. amenajarea de navigaţie.

La 26 iunie 1940 în urma ultimatumului Guvernului Uniunii Sovietice, Consiliul de Coroană constatând izolarea diplomatică în care ajunsese ţara şi imposibilitatea angajării unor operaţiuni militare îndelungate este nevoit să accepte cedarea în termen de trei zile a Basarabiei şi Bucovinei de nord. Pierderea Basarabiei şi Bucovinei de nord a dus la apariţia frontierei pe Dunăre cu Uniunea Sovietică, în lungime de 171 km.

Odată cu răpirea Bucovinei de Nord şi Basarabiei începând cu iunie 1940 organizarea Marinei Militare suferă modificări, iar după 10 septembrie 1940 Marina Militară intra în subordinea Ministerului Apărării Naţionale.

Ultimatumul sovietic a ridicat o problemă neobişnuită marinei militare şi anume retragerea în ritm forţat, pe calea apei, a materialului flotant din Deltă şi de pe braţul Chilia, precum şi a autorităţilor şi a unor unităţi militare; totodată se evacua şi o parte a populaţiei de pe malul stâng al Dunării, cu bunurile pe care le putea salva; transportul de persoane şi materiale a revenit marinei comerciale.

La 26 iunie 1940 comandantul Diviziei de Dunăre (c-amiralul Ghe. Kolinski)a ordonat instalarea unui dispozitiv de supraveghere şi intervenţie cu câte un monitor la Sulina(CATARGIU), Ceatal-Ismail (LAHOVARI) şi Reni (ARDEAL). Legătura dintre ele fiind asigurată de vedete de siguranţă şi grănicereşti, care însoţeau convoaiele.

La Galaţi s-a constituit o grupare tactică sub comanda comandantului Forţei fluviale(c-dor Paul Zlatin) compusă din restul monitoarelor disponibile şi 2 vedete de siguranţă, gata să intervină oriunde era nevoie după caz.

Retragerea efectivă din Basarabia pe apă a început pe 28 iunie, dar pe 29 iunie LAHOVARI restabileşte ordinea la Ismail, în timpul ambarcării trupelor române, prin două lovituri de tun şi foc de mitralieră

În ultima etapă a retragerii, la 30 iunie 1940, la Reni un grup de paraşutişti sovietici au blocat circulaţia pe singura cale ferată din zonă şi şoseaua către podul de peste Prut, fiind necesară sosirea în zonă a grupării tactice de la Galaţi, căreia i s-au alăturat din mişcare monitoarele ARDEALUL şi LAHOVARI. În urma demonstraţiei de forţă au fost eliberate căile de acces către podul peste Prut.

La Constanţa, după alarmarea dispozitivului de apărare la uscat, submarinul DELFINUL ocupa poziţie în largul portului pentru a putea interveni in cazul în care nave străine ar fi încercat să se apropie de port. În aceeaşi zi de 28 iunie, distrugătoarele MĂRAŞEŞTI şi MĂRĂŞTI au constituit un dispozitiv de siguranţă la Sulina împreună cu canoniera LEPRI şi monitorul CATARGIU care se aflau acolo.