Activitatea Reformatoare a lui Alexandru Ioan Cuza

CAPITOLUL I

Secţiunea I

Organizarea de stat a Ţarii Româneşti şi a Moldovei în

perioada 1845-1856

După înfrângerea vremelnică a revoluţiei de la 1848, reacţiunea internă, cu sprijin politic şi militar al Turciei, şi Rusiei, a încercat să reintroducă vechile rânduieli şi, în aparenţă, a reuşit să realizeze acest obiectiv.

În realitate, idealurile revoluţiei de la 1848 erau încă vii în mintea tuturor elementelor progresive, care, i-au continuat lupta în forme noi, adaptate la noile realităţi interne şi externe. Ca urmare, în ciuda organizării politice, întemeiată, în principal, pe elemente feudale, forţele progresiste, puternic sprijinite de popor, au reuşit să creeze cadrul ideologic şi instituţional necesar formării statului naţional român modern.

Imediat după revoluţie, prin Convenţia de la Balta-Liman, Rusia şi Turcia au impus Ţării Româneşti şi Moldovei un sistem politic puternic marcat de elemente tipice pentru sistemele feudale. Totuşi, prin felul în care au fost formulate, şi mai ales prin felul în care au fost interpretate, aceste dispoziţii, care introduceau reglementări vechi, cu caracter feudal, ofereau posibilitatea unor transformări viitoare. Astfel, convenţia prevedea reintroducerea Regulamentelor organice, dar cu o serie de schimbări, oferind totodată posibilitatea modificărilor în viitor.

Prin urmare, Regulamentele organice rămâneau, în aparenţă, legea fundamentală a celor două ţari româneşti, dar, în fapt, nu s-a revenit la regimul

regulamentar anterior. Cu privire la instituţia domniei, spre pildă, s-a modificat vechiul sistem, domnii fiind numiţi de către puterea suzerană şi de către cea protectoare pe timp de şapte ani. Aşadar, potrivit convenţiei, domnia nu mai era nici viageră, nici electivă. Ea şi-a păstrat numai caracterul nobiliar, cu precizarea că domnul urma să fie numit dintre boierii credincioşi puterilor străine.

Este de menţionat faptul că în această perioadă s-au adus şi modificări cu privire la componenţa caimacamiei. Conform Regulamentelor organice, caimacamia trebuia să fie formată din trei persoane, pe când în anul 1856, la expirarea domniilor lui Gr. Al. Ghica şi Barbu Ştribey, în ambele ţări române a fost numită în această calitate o singură persoană.

Cele două adunări obşteşti, introduse prin Regulamentele organice au fost şi ele desfiinţate. Adunarea obştească extraordinară nu mai era necesară, câtă vreme domnul era numit de cele doua puteri, iar Adunarea obştească obişnuită a fost înlocuită prin Adunările ad-hoc. În perioada 1850-1856 au funcţionat Divanuri obşteşti, fiind compuse din reprezentanţi ai boierilor şi clerului şi hotărând asupra bugetului, controlului gestiunii statului şi a municipalităţilor, controlului asupra finanţelor publice, adoptării proiectelor de legi. lată deci că prin crearea acestui organ s-a mai făcut un pas în direcţia limitării puterilor domnului, precum şi în direcţia separării puterilor în stat.

Vechea armată, aşa cum fusese organizată în sistemul regulamentar, a fost şi ea desfiinţată, deoarece se alăturase revoluţiei. S-a prevăzut ca pe viitor să fie cercetată atitudinea fiecărui ofiţer pentru a nu se permite angajarea a celor ce împărtăşeau idei revoluţionare.

În ce priveşte administraţia centrală, deşi principalele ramuri administrative au rămas aceleaşi, s-a introdus o terminologie nouă, vechile dregătorii numindu-se departamente sau Ministere. Cel mai important organism administrativ era Ministerul de Interne, care se ocupă nu numai des asigurarea ordinei publice, dar şi de agricultură, sănătate sau lucrări publice. În perioada la care ne referim, poliţia a fost reorganizată radical, creându-se o reţea complicată, cu o întinsă competenţă, mai ales în capitală şi în oraşele dezvoltate.