Asasinatele Legionare

România interbelică nu a fost scutită de această veritabilă plagă a secolului XX, care a fost şi (încă) este atentatul politic.

Cele mai multe dintre asasinatele politice care au avut loc în România interbelică au fost opera membrilor mişcării legionare.

Legiunea Arhanghelului Mihail (sau Mişcarea Legionară) a fost înfiinţată de Corneliu Zelea Codreanu împreună cu un mic grup de camarazi. Legiunea este un fapt istoric extrem de interesant şi inedit în spaţiul românesc. Pentru a pune în lumina autentică Mişcarea Legionară, trebuie să se afirme un adevăr: ea a stat de la început sub semnul violenţei. Violenţa statului împotriva Mişcării avea drept pandant violenţa membrilor ei împotriva statului şi a altor grupuri. Mişcarea Legionară s-a născut din revoltă şi violenţă, a urcat prin şi – paradoxal – în ciuda violenţei şi a sfârşit în mod violent.

Asasinarea lui Constantin Manciu

La Judecătoria de Ocol din Iaşi are loc, la 25 octombrie 1924, procesul intentat de un tânăr student prefectului Poliţiei din Iaşi, Constantin Manciu. Avocat al apărării este Corneliu Zelea Codreanu.

Între acuzat şi apărător are loc un schimb dur de replici. Codreanu părăseşte sala de judecată, îl aşteaptă pe Manciu la ieşirea din tribunal, cu revolverul în mână. Când Manciu apare în capul scărilor, Codreanu descarcă asupra sa revolverul. Prefectul Poliţiei se prăbuşeşte pe scări; în câteva minute a decedat.

„Era deznodământul unui conflict ce dura de mai bine de un an. În septembrie 1923, în fruntea Prefecturii Poliţiei din Iaşi a fost numit Constantin Manciu, cu misiunea de a restabili ordinea în acest oraş, după repetatele mişcări ale tinerilor naţionalişti, agitaţi de Corneliu Zelea Codreanu. De câteva luni, Codreanu înfiinţase o tabără de muncă la Ungheni, unde se făcea cărămidă, se cultiva zarzavat, dar mai ales se făcea propagandă împotriva partidelor existente, a evreilor şi a unor lideri politici. Manciu operează arestări, desfăşoară anchete, maltratează pe cei chemaţi la Prefectura Poliţiei. Unul dintre cei schingiuiţi, studentul Comârzan, îl dă în judecată pe Manciu. Ziua fatală se apropia.”

Încă de la 28 iunie, un Raport al Serviciului Special de Siguranţă menţiona că un grup de studenţi, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, a discutat despre activitatea lui Constantin Manciu şi „a hotărât asasinarea sa.” Un tânăr din acest grup avea să menţioneze că în luna august s-a întâlnit cu Codreanu în oraşul Roman. Cu acea ocazie Corneliu Codreanu recunoştea că a trecut pe lista neagră pe duşmanul lui de moarte, prefectul Manciu de la Iaşi şi că s-a hotărât să-l omoare chiar în ziua procesului, adică la 25 octombrie a.c.

Constantin Manciu fusese numit în funcţia de prefect de poliţie al Iaşiului de ministrul Justiţiei, G.G. Mârzescu. Prefectul era ofiţer în rezervă, în Regimentul 10 Vânători, în caz de mobilizare urmând să fie numit şef al Atelierului de reparaţie al Corpului III de Armată. „Ni-l închipuim pe dl. Manciu, prefectul poliţiei din Iaşi, ca pe unul dintre cei mai străluciţi poliţişti ai veacului trecut, ilustrat prin violenţă şi brutalitate.”