Bisericile Chișinăului din Secolul al XIX-lea

Introducere

Pe parcursul secolelor, Chişinăul, în evoluţia sa istorică, deşi în condiţii anevoiase, a efectuat un salt destul de mare, transformându-se treptat dintr-un sat ca oricare altul de pe valea Bâcului într-un oraş destul de important al Ţării Moldovei. La Chişinău începuturile unor schimbări importante sub acest aspect datează din perioada de domnie a lui Vasile Lupu, perioadă în care moşia Chişinăului devine proprietate a unor mănăstiri din Iaşi. De rând cu alte instituţii – fie organe de diriguire locală a oraşului, fie instituţii ecleziastice – bisericile, mănăstirile, instituţiile de cultură, în primul rând şcolile, care apar mai ales din a doua jumătate a secolului al XVIII, precum şi activitatea tot mai intensă şi mai diversă comercială şi meşteşugărească, desfăşurată la Chişinău în secolul al XVIII-lea – începutul secolului XIX, marea diversitate de forme de proprietate laică şi ecleziastică şi necesitatea reglementării lor – toate la un loc ne demonstrează că viaţa oraşului în această perioadă devine tot mai complexă, iar importanţa lui, la scara întregii ţări, creşte evident. În devenirea Chişinăului ca oraş un rol tot mai însemnat l-a jucat şi strămutarea căii comericale, poziţia sa geografică la intersecţia dintre ţinuturile Lăpuşna şi Orhei şi preluarea unor funcţii de apărare pe linia dintre cele două centre ţinutale, precum şi creşterea rolului de centru de târguială chiar în planul unor legături comerciale externe, fiind instituită în acest scop şi vama domnească de la Chişinău.

În felul acesta, pe parcursul sec. XVII-începutul sec. XIX, în pofida unor distrugeri şi pierderi mari umane şi materiale, suportate mai ales din cauza unor invazii străine, Chişinăul se profilează, treptat, către sfârşitul perioadei ca un centru urban destul de important pentru Ţara Moldovei.

În împrejurări mai favorabile, încă de la răscrucea sec. al XVIII-lea-al XIX-lea se contura destul de clar transformarea oraşului Chişinău într-un important centru politico-administrativ, comercial, meşteşugăresc, ecleziastic, cultural şi vamal al întregii Moldove.

Scopul principal al acestei lucrări este de a prezenta istoricul bisericilor din secolul al XIX-lea din Chişinău.

Pentru realizarea scopului mi-am propus următoarele obiective:

I. De a expune situaţia vieţii bisericeşti din Chişinău pe parcursul secolului al XIX- lea;

II. De a dezvălui unele aspecte ale istoriei instituţiilor ecleziastice din Chişinău după anexarea Basarabiei.

Suportul metodologic şi tehnico-ştiinţific

Investigaţia a necesitat utilizarea unei metodologii diverse:

- metoda analizei istorice;

- metoda analizei critice;

- metoda generalizării.

Importanţa ştiinţifică a lucrării

Importanţa ştiinţifică a lucrării constă în abordarea unei probleme actuale ale istoriei Basarabiei şi anume istoria bisericilor din secolul al XIX-lea din Chişinău.

I. Situaţia vieţii bisericeşti din Chişinău pe parcursul

secolului al XIX-lea.

În cele două provincii româneşti, care au îndurat jugul stăpânirii străine, în Ardeal şi Bucovina, religia a jucat cel mai important rol în viaţa socială şi mai ales cea naţională. Deosebirele confesionale între popoarele de acolo, de obicei coincideau cu deosebirile naţionale. Lupta pe care o duceau naţionalităţile între ele, se desfăşoară sub scutul bisericii; ca armă în aceste lupte, era întrebuinţată cultura naţională. Aceasta a dus nu numai la păstrarea fiinţei naţionale a poporului, ci şi la dezvoltarea culturii naţionale.