Comunismul în România

CAPITOLUL 1. COMUNISMUL IN ROMANIA

1.1.Instaurarea regimului comunist in Romania

Deşi se află încă la începuturile sale, studiul regimului comunist din România a făcut de-a lungul timpului progrese însemnate, în special în ultimele două decenii. Din cauza interdicţiilor politice interne, până la prăbuşirea regimului comunist, istoria acestuia a putut fi studiată aproape exclusiv în centre universitare din străinătate, în special din SUA şi din Europa Occidentală. Cercetătorii regimului comunist au fost astfel privaţi de accesul direct la surse de arhivă; mai mult, agenda lor de cercetare a fost condiţionată de evoluţia generală a studiilor privind spaţiul est-european în timpul războiului rece.

Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe noţiuni: un anume sistem social, o ideologie care promovează acest sistem social, sau o mişcare politică care doreşte să implementeze acest sistem.

Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitaristă în care nu există proprietate privată şi nici clase sociale. În comunism toate bunurile aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii acesteia se bucură de acelaşi statut social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societaţi comuniste este: "Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi."

Ca ideologie mai nouă, comunismul după revoluţia din octombrie din Rusia ţaristă, este sinonim cu marxismul şi diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului. Printre altele, Marxism-Leninismul propune concepţia progresului în istorie, potrivit căreia există patru faze ale dezvoltării economice a societăţii: sclavia, feudalismul, capitalismul şi comunismul. Această "concepţie materialistă" a comunismului, arată că din sistemul economic derivă toate celelalte sisteme (social, juridic, cultură...). De asemeni dezvoltă "concepţia determinismului", potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus, nu de gândirea acelui individ ci de clasa la care aparţine, şi de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăţi comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China, România şi în celelate "state frăţeşti".

"Marii conducători" ai proletariatului şi ai ţărănimii, au instaurat în ţările în care au fost "aleşi" regimuri tiranice, dictaoriale unde preaslăvita grijă faţă de om, a fost grija de oprimare a toate drepturilor democratice şi suprimarea, dacă era posibil, a oponenţilor. "Cine nu este cu noi, este împotriva noastră", asta era deviza de fapt a conducătorilor acestor state care de "bună voie" au îmbrăţişat această ideologie. Datorită acestei ideologii au căzut jertfă pe lângă cei mulţi şi intelectualitatea de seamă a neamului.

Ca mişcare politică, comunismul este o ramură a mişcării socialiste, de care se diferenţiază în principal prin dorinţa comuniştilor de a instaura un sistem comunist în locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revoluţionare armate.Actul de la 23 August 1944 care a însemnat una din marile tragedii ale istoriei româneşti . A marcat trecerea în România spre un regim democratic,care din nefericire nu a devenit efectiv datorită, pe de-o parte, prezenţei trupelor sovietice în ţară, iar pe de altă parte, datorită împărţirii sferelor de influenţă între marile puteri, România fiind inclusă în sfera de influenţă sovietică, deschizându-se astfel calea unui nou regim de dictatură, cel totalitar comunist care avea să marcheze dramatic soarta ţării noastre pentru o îndelungată perioadă de timp. Regimul totalitar comunist s-a instaurat efectiv în România începând cu anul 1948 şi a durat până în decembrie 1989, având următoarele caracteristici: Regimul totalitar comunist s-a instaurat în România în mod treptat, prin accederea la putere a comuniştilor, care au recurs la o serie de acte succesive în scopul cuceririi depline a puterii politice. Dintre acestea menţionăm în mod deosebit instaurarea la 6 martie 1945 a guvernului dr. Petru Groza format în majoritate din comunişti. Instaurarea acestui guvern s-a făcut după cum se ştie, la presiunile Moscovei care, prin emisarul său Vâşinschi, sosit la Bucureşti în mod special pentru acest scop a determinat pe regele Mihai să accepte înlocuirea guvernului Rădescu, cu guvernul dr. Petru Groza care va urmări ca principal scop comunizarea României. Trebuie menţionat însă şi faptul că instaurarea acestui guvern a fost însoţită de retragerea administraţiei sovietice din Ardealul de Nord, administraţie care s-a instaurat samavolnic imediat după eliberarea acestuia de către armata română puterii aliate - Anglia şi SUA, care au condiţionat recunoaşterea acestui guvern de includerea în componenţa sa a câte un reprezentant din cadrul partidelor Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal şi organizarea de alegeri libere în scopul constituirii noilor organe ale puterii de stat, condiţii acceptate în cele din urmă, ceea ce a condus la recunoaşterea guvernului dr. Petru Groza şi de către cele două puteri aliate. Un alt moment pe linia acaparării depline a puterii politice de către comunişti l-a constituit alegerile din 19 noiembrie 1946 care, după cum se cunoaşte, au fost falsificate în favoarea comuniştilor. Noul parlament unicameral conform legii electorale din acea vreme era alcătuit în proporţie de peste 78% din comunişti şi procomunişti, asigurându-se astfel, o legitimitate noii puteri comuniste.