Diversificarea Activităților de predare-învățare a Preistoriei în Învățământul Liceal

INTRODUCERE

Politicile educaţionale actuale sunt orientate, tot mai mult, spre o pedagogie care presupune implicarea nemijlocită a elevului în învăţare. Această pedagogie, care situează în centrul preocupărilor sale elevul, este o pedagogie activă şi interactivă, care promovează descoperirea noului de către cei care învaţă. Experimentarea strategiilor pedagogice, inspirate de abordarea interacţionistă şi constructivistă a cunoştinţelor, pune accentul pe construirea personală a cunoştinţelor elevilor. Permisivitatea pedagogiei interactive facilitează acţiunile centrate pe activitatea individuală a elevului, prin care îşi formează deprinderi de bază şi îşi dezvoltă competenţe.

Rezolvarea problemelor concrete din viaţa cotidiană, indiferent de gradul de complexitate pe care îl au, implică apelul la cunoştinţe, deprinderi, competenţe ce nu pot fi delimitate în sfera de cuprindere a unui obiect de studiu sau altul. Aspectul acesta ne îndreptăţeşte să abordăm problematica, propusă cercetării, din perspectiva ariei curriculare „Om şi Societate". Competenţele care se dovedesc vitale pentru soluţionarea situaţiilor de zi cu zi sunt cele legate de capacităţile de înţelegere şi utilizare a noţiunilor şi conceptelor specifice, precum şi cele legate de capacităţile de explorare/investigare a realităţii şi de rezolvare de probleme.

Lucrarea intitulată „Diversificarea activităţilor de predare-învăţare a preistoriei în învăţământul liceal", analizează aspecte semnificative, specifice predării şi învăţării înteractive a istoriei, respectiv, a preistoriei, din perspectiva optimizării performanţei şcolare în ciclul inferior al liceului. Intenţia noastră este ca rezultatele obţinute să asigure interfaţa între teoria recentă a instruirii interactive şi practica educaţională orientată spre aplicarea unor strategii interactive în activităţile de predare-învăţare a istoriei la nivel liceal.

Demersul ştiinţific întreprins în acest sens se înscrie în tendinţele de dezvoltare ale didacticii din ultimele decenii. Interesul cercetătorilor manifestat de-a lungul timpului, privind strategiile activizante, participative, a fost determinant în conturarea unui tablou complex al abordărilor conceptuale privind activitatea de predare-învăţare interactivă. Vom analiza, astfel, câteva dintre aceste concepte, relevante pentru cercetarea de faţă, accentuând implicaţiile conceptelor conexe în înţelegerea clară a fenomenului de predare-învăţare interactivă.

Abordarea metodologiei didactice, ca principal factor de susţinere al activităţilor de tip instructiv-educativ, accentuează importanţa pe care calitatea strategiilor didactice o au în creşterea performanţei şcolare. În urma consultării literaturii de specialitate în ceea ce priveşte fenomenul instructiv, putem afirma că, la baza optimizării demersurilor didactice se plasează metodele didactice. În acest context am delimitat patru metode fundamentale, „problematizarea", „învăţarea prin descoperire", „jocul didactic" şi „modelarea" , după cum reiese din literatura de specialitate, considerate şi de noi ca fiind semnificative pentru o abordare interactivă a procesului de predare-învăţare. Din perspectiva valorizării potenţialului interactiv al acestor metode, sunt abordate şi alte metode, tehnici şi procedee didactice.

Eficientizarea strategiilor didactice interactive nu poate fi realizată fără o adecvare corespunzătoare la activităţile concrete de învăţare. Corelarea strategiilor cu factorii ce deţin un rol important în orice demers didactic constituie o necesitate ce nu poate fi neglijată. În acest sens am identificat şi descris câţiva dintre aceştia, consideraţi de noi, relevanţi pentru optimizarea procesului de predare-învăţare. Proiectarea activităţilor didactice, formele de organizare ale activităţilor, suportul informaţional, produsele curriculare sunt elementele supuse atenţiei noastre, analizate cu scopul de a evidenţia influenţa lor în actul didactic.

Cercetarea iniţiată de noi a surprins şi dezvoltat aspecte cu preponderenţă din perspectiva didactică, în sensul identificării unor repere privind posibilitatea creşterii performanţei şcolare, la istorie, la elevii din ciclul inferior al liceului.

Demersurile realizate în scopul elaborării şi implementării unor modele de activităţi didactice, pornind de la abordarea pedagogică a strategiilor de instruire interactivă au rolul de a sprijini elevii în acţiunea lor de depunere a unui efort de învătare consistent.

În scopul realizării unei lucrări bazate pe o structură consistentă şi coerentă, am procedat la organizarea materialului în trei capitole. Primul capitol constituie fundamentarea teoretică, iar în celelalte două capitole este prezentat demersul experimental. Fiecare capitol cuprinde mai multe subcapitole, prin intermediul cărora ne-am propus să verificăm ipoteza stabilită şi să expunem, într-o abordare pragmatică şi logică, informaţiile relevante.

În completarea acestora, partea de Concluzii are rolul de a sintetiza principalele direcţii teoretice şi praxiologice identificate, iar anexele şi bibliografia reprezintă dovada demersurilor realizate.

Primul capitol intitulat Fundamentarea teoretică- Consideraţii generale privind activităţile de predare-învăţare a istoriei în învăţământul liceal, prezintă câteva repere teoretice fundamentale în înţelegerea problematicii actuale a predării - învăţării interactive, prin explicitarea terminologiei de specialitate specifice, surprinderea evoluţiei unor modele care susţin instruirea interactivă. În acest context, am considerat oportună jalonarea unor repere specifice procesului instructiv în ciclul inferior al liceului.

Următoarele trei capitole reprezintă Demersul experimental şi descriu etapele demersului experimental întreprins în vederea validării ipotezei stabilite. Astfel, al doilea capitol denumit Strategii de instruire interactivă aplicate în activităţile de predare-învăţare a preistoriei la clasa a IX-a, prezintă exemplificări de strategii didactice aplicate la clasa a IX-a, la unitatea de învăţare: Preistoria umanităţii, în perioada experimentului.

Al treilea capitol Organizarea studiului prezintă fundamentele conceptuale şi metodologice ale cercetării, premisele teoretice ale cercetării, scopul, obiectivele şi ipoteza cercetării, detalii privind eşantioanele de subiecţi şi de conţinut cuprinse în cercetare.

Capitolul IV Interpretarea datelor prezintă analiza rezultatelor demersului de cercetare în vederea optimizării demersului didactic, din învăţământul liceal, la istorie. Se realizează o analiză comparativă, cantitativă şi calitativă, a rezultatelor evaluărilor eşantioanelor realizate în toate etapele experimentului pe baza testelor iniţiale şi finale, aplicate.