Impactul Reformei Protestante asupra Țării Moldovei

ÎTRODUCERE

Problemele sociale, care au marcat evident societatea românească în sec. al XVI-lea între domniile lui Petru Rareş şi Ioan Vodă (domni ai Moldovei) , sunt neobişnuite prin faptul că sunt ridicate de orientarea religioasă a domnilor sau de manifestările religioase dirijate de clerul ortodox în legătură cu pătrunderea unor elemente străine şi influenţa acestora asupra societăţii româneşti, implicarea în activitatea extra religioasă . Este vorba de armeni , husiţi, calvinişti, luterani.

Politica domnitorilor visavi de aceste grupuri sociale prezintă obiectul înnaintat pentru cercetare în studiul dat, cercetările avînd ca obiectiv detectarea cauelor izbucnirii reacţiilor neobişnuite a domnilor faţă de grupările sus numite, urmările acestor acţiuni. Deşi evenimentele sunt unice în istoria românilor problema nu cunoaşte o cercetare care ar permite claritate în evenimente cu concluzii exacte bazate pe izvoare şi acceptate de cea mai mare parte a istoricilor care dau atenţie subiectului în cauză. Provocarea pentru studiera aceatei probleme apare deoarece autorii care tratează această problemă sunt în majoritate părtinitori, exagerînd în dreptatea unei părţi şi nedreptatea celeilalte atunci cînd se analizează atitudinea domniei şi clerului faţă de minorităţi, scopul, cauza şi urmările, indiferent de partea cui s-ar plasa cel ce abordează subiectul. Anume existenţa diferenţelor majore de opinii şi moduri de tratare a evenimentelor constitue actualitatea temei, deasemenea elaborarea unor concluzii ţinînd cont atît de izvoarele exacte cît şi de specificul relaţiilor sociali din epoca contemporană evenimentelor, de interesele părţilor implicate. Rolul atribuit Bisericii Ortodoxe ca promovator al culturii româneşti. Din start trebue sa atenţionăm ca nu analizăm Biserica românească ca instituţie şi nota critică conţinută în lucrare nu este adusa bisericii în sine ci unor reprezentanţi ai înnaltului cler, care indirect au promovat o politică nici în interesul societaţii, nici national, dar pur personal : vom analiza rolul de ”promovator unic al culturii româneşti”atribuit bisericii întrucît clerul este capul bisericii limitînd afirmaţiile doar la deceniile 5-8 ale secolul 16.

Scopul lucrării este: cercetarea procesului de convertire a populaţiei Ţării Moldovei la Protestantism la mijlocul sec.al XVI-lea. Pentru realizarea scopului ne-am propus următoarele obiective:

De a evidenţia scopurile şi motivele infiltrării elementelor protestante în Ţara Moldovei.

De a determina reacţia societăţii faţă de prozelitismul protestant.

De a analiza politica confesională a Domnilor din perioada supusă cercetării.

De a determina atitudinea clerului Ortodox faţă de noul curent religios.

De a stabili care a fost impactul Reformei Protestante asupra Ţării Moldovei. Biserica nu recunoaşte existenţa unei influienţe pozitive a curentului protestant pentru Ţara Moldovei spunînd chiar că ”Ei” protestanţii au adus nenorocirea asupra românilor, protestanţii afirmă însă că au un rol deosebit în formarea poporului român, tezele sunt absolut contradictorii şi necesită studii în continuare. Vom analiza teza comform căreia marile lucrări de mai tîrziu care stau la baza srisului românesc au la bază primele scrieri româneşti tipărite de protestanţii din Ardeal. Analiza tezei comform căreia Bserica Ortodoxă nu este unica instituţie care a păstrat şi stimulat dezvoltare culturii dar este prima care a promovat politică extremistă faţă de unele grupări sociale, care a aplicat forţa asupra unei populaţii în majoritate departe de esenţa neînţelegerilor dar care începuse sa facă concurenţă vădită pe plan confesional. Ne fiind în stare de a face faţă concurenţei ce ar costat-o influenţa şi în urmă puterea. Afirmaţii facute de istoriografia proprotestantă.

Problemele abordate în conţinutul lucrării, nu au constituit un interes major de studiere, totuşi este destul de controversată în isotoriografie în puţinele rînduri pe care istoricii le rezervă acestora. Studiile care s-au făcut pe baza evenimentelor de la mij.sec. al XVI-lea, în special se referă la Domnii Moldovei, dar asupra evenimentelor sociale majoritatea studiilor vin să întărească poziţia unei părţi şi so descrediteze pe cealaltă: Modul de tratare a problemei divizează cercetătorii în două tabere:cei care îndreptăţesc cauza urmată de domni şi de cler, pentru Moldova şi cei care încearcă a da dreptate „acţiunilor” pătimiţilor, a celor neortodocşi; dacă tot acest factor îi desparte pe orotdoxi şi neortodocşi este vorba, ca părţi a incidentelor.