Extras din proiect
Capitolul I
AŞEZARE, DESCRIERE FIZICĂ, SUPRAFAŢĂ, POPULAŢIE
Despre localitatea Pietroşani din actualul judeţ Teleorman şi fostul judeţ Vlaşca, s-au scris până în prezent trei lucrări de sine stătătoare şi anume:
1. Monografia comunei Pietroşani (Vlaşca), având ca autori pe doi dintre intelectualii de seamă ai satului din perioada interbelică, inginerul agronom Marius Constantinescu – administratorul Fermei-model Pietroşani şi învăţătorul Teodor Popescu – directorul Şcolii de băieţi „Dimitrie B. Ştirbey” din Pietroşani şi revizor şcolar al judeţului Vlaşca; această monografie a apărut în anul 1922 în Editura Serviciului Publicaţiunilor şi al Statisticii Agricole a Ministerului Agriculturii din Bucureşti, conţine 40 de pagini şi se găseşte la Biblioteca Academiei şi la Biblioteca Naţională.
2. Anuarul Şcoalei primare de băeţi „Dim. B. Ştirbey” din comuna Pietroşani-Vlaşca pe anul şcolar 1927-1928, având ca autor pe Teodor Popescu – directorul şcolii; acest anuar a apărut în anul 1928 la Tipografia şi legătoria „Scrisul Românesc” din Giurgiu, conţine 94 de pagini şi se găseşte la dl. prof. Tudor Sivu din com. Pietroşani.
3. Anuarul al doilea al Şcoalei primare de băeţi „Dim. B. Ştirbey” din comuna Pietroşani-Vlaşca pe anul şcolar 1932-1933, având ca autor pe acelaşi Teodor Popescu – directorul şcolii; acest anuar a apărut în anul 1933 la „Scrisul românesc” din Giurgiu, conţine 96 pagini şi se găseşte la Biblioteca Academiei, precum şi la dl. prof. Tudor Sivu şi dl. prof. Costel Popescu din com. Pietroşani.
Aşadar, lucrarea de faţă – ajunsă ea însăși la a treia ediție – este cea de-a patra care se referă în exclusivitate la localitatea Pietroşani din judeţul Teleorman.
Comuna Pietroşani din judeţul Teleorman este alcătuită dintr-un singur sat compact, cu acelaşi nume. Este situată în sudul României, în lunca Dunării, pe drumul naţional Giurgiu-Zimnicea (notat pe hărţi 5C) şi constituie extremitatea de sud-est a judeţului Teleorman. În dreptul localităţii Pietroşani râul Vedea se varsă în Dunăre, printr-un canal construit în anul 1930; vechiul curs al râului Vedea era până la Giurgiu, iar pe porţiunea Pietroşani-Giurgiu, Vedea curgea aproape paralel cu Dunărea.
Distanţa pe şosea până la Giurgiu (măsurată de la borna kilometrică din estul satului) este de 34 km, iar distanţa până la Zimnicea (măsurată de la borna kilometrică din vestul satului) este de 23 km. Faţă de actuala reşedinţă a judeţului Teleorman – municipiul Alexandria – comuna Pietroşani se află la distanţa de 45 km. Vecinii comunei Pietroşani sunt: la est satul Pietrişu, aparţinând comunei Găujani din judeţul Giurgiu; la vest comuna Bujoru din judeţul Teleorman; la sud fluviul Dunărea( ); la nord comuna Gogoşari şi satul Izvoru aparţinând acestei comune (sat ce se numea înainte de 1965, Cacaleţi).
Distanţele până la aceşti vecini sunt: 1 km până la Pietrişu, 5 km până la Bujoru, 2 km până la Dunăre, 16-18 km până la Gogoşari şi Izvoru.
Să ne referim, pe scurt, la coordonatele „istorico-geografice” ale satului Pietroşani.
Privind retrospectiv, este bine să amintim că în România comunele au luat fiinţă în vremea domniei lui Alexandru Ioan-Cuza, prin „legea comunală” din anul 1861. Aceasta prevedea crearea a două categorii de comune: cele urbane (oraşele) şi cele rurale. Până la 1861 unitatea administrativă de bază a fost satul. Cu excepţia unor perioade relativ scurte (1925-1930 și 1950-1968), când comuna Pietroşani a avut în componenţa sa şi satul Pietrişu, în toţi ceilalţi ani de după 1861 comuna Pietroşani s-a redus la satul cu acelaşi nume.
Pentru o informare completă, satul Pietrişu a aparţinut comunei Găujani în perioada 1861-1925, între 1925-1930 a aparținut comunei Pietroșani, în perioada 1930-1950 a fost comună de sine stătătoare (numită Ştirbey-Vodă), iar după 1968 reintră în componenţa comunei Găujani. Schematic, cele spuse se rezumă astfel:
satul Pietroşani, în perioadele 1861-1925, 1930-1950 şi după 1968
comuna Pietroşani =
satul Pietroşani + satul Pietrişu, în perioadele 1925-1930 și 1950-1968
În Ţara Românească (Valahia) împărţirea administrativă în judeţe este foarte veche, cam de pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) şi poate chiar mai înainte, iar două dintre judeţele vechi sunt Vlaşca şi Teleormanul.
De-a lungul timpurilor graniţele şi reşedinţele judeţelor au fost modificate, încât unele sate din zona de joncţiune a două judeţe au aparţinut când unui judeţ, când celuilalt. Este, după cum vom vedea imediat şi cazul satului Pietroşani, aflat când în Vlaşca, când în Teleorman.
Prin anii 1718-1720 judeţele din Oltenia (Valahia Mică), aflată atunci sub administraţie austriacă( ), au fost împărţite în plăşi (plaiuri). Mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat( ) (1730, 1731–1733, 1735–1741, 1744–1748, 1756–1758, 1761–1763) a extins această măsură şi în Muntenia (Valahia Mare). Graniţele, reşedinţele şi denumirile plăşilor au fost schimbate şi mai des decât cele ale judeţelor.
Din sursele pe care le-am consultat, se desprinde faptul că în secolul al XVII-lea şi prima parte a secolului al XVIII-lea, Pietroşani apare în judeţul Teleorman, a cărui reşedinţă era la Ruşii de Vede. Satul Pietroşani se găsea în anii 1735-1741 în judeţul Vlaşca, a cărui reşedinţă era atunci la Hodivoaia( ). Pe vremea aceea, Giurgiu – alături de Brăila şi Turnu – era o raia turcească, fiind parte componentă a Imperiului Otoman şi nu a Ţării Româneşti. Abia în 1830, după pacea de la Adrianopol (1828) încheiată în urma războiului ruso-turc, raialele turceşti de la Dunăre se desfiinţează şi Giurgiu reintră în Ţara Românească, redevenind reşedinţa judeţului Vlaşca. Ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi primele decenii ale secolului al XIX-lea (1775-1829) găsesc satul Pietroşani tot în judeţul Vlaşca, plasa Marginea (cu reşedinţa la Hodivoaia). În perioada 1829-1845 localitatea Pietroşani apare în judeţul Teleorman (a cărui reşedinţă se mută din 1839 la Turnu-Măgurele), plasa Marginea (cu reşedinţa la Zimnicea). În 1845 satul Pietroşani revine în judeţul Vlaşca, unde va rămâne până la desfiinţarea (ce-i drept, provizorie) a judeţelor, în anul 1950. Aşadar, România Mică – creată în 1859 prin unirea celor două principate Valahia şi Moldova, sub domnitorul Alexandru Ioan-Cuza (1859-1866), devenită apoi regat în 1881 sub sceptrul regelui Carol I (1866-1914) – şi România Mare – creată prin Marea Unire de la 1918 când se alipesc la vechiul regat Transilvania, Bucovina şi Basarabia, sub coroana regelui Ferdinand (1914-1927) – conţin localitatea Pietroşani în judeţul Vlaşca.
Bibliografie
[1] Ajităriţei N., Documente privind răscoala ţăranilor din anul 1907 în judeţul Giurgiu, Arhivele Statului Giurgiu şi Muzeul de Istorie Giurgiu, 1982.
[2] Ancu D., Breazu F., Păunescu E., Vlaşca sub bombe, Ed. Tentant, Giurgiu, 2000.
[3] Andonie C., Contribuţiuni la studiul frontierei noastre Dunărene de la Silistra până la Porţile de Fier, în Rev. Aeronauticii şi Marinei, XV, 4-5-6/1941.
[4] Andreescu Şt., Familia lui Mihai Viteazul, in „Mihai Viteazul – culegere de texte”, Ed. Academiei, 1975.
[5] Andreescu Şt., Boierii lui Mihai Viteazul, în Studii şi materiale de istorie medie, XII, 1994.
[6] Antonescu-Remuş P.S., Dicţionarul geografic al judeţului Vlaşca, Societatea Geografică Română, Bucureşti, 1890.
[7] Băcănaru I., Aşezările omeneşti în sectorul Văii Dunării dintre Olt şi Balta Ialomiţei în secolele XV-XIX, în Studii de Ştiinţe Naturale şi Geografie, IV, 1967.
[8] Băjenaru C., Fortificaţii minore în spaţiul balcano-dună-rean de la Diocletian”, Teză de doctorat, Univ. Bucureşti, 2007.
[9] Bălan I, Ancu D., Vlaşca 1916-1918, Bucureşti, 1996.
[10] Bâlă I., Bâlă Şt., Spineni – istorie şi contemporaneitate, Ed. Paco, Pucureşti, 2000.
[11] Bâzgan M., Judeţele Ţării Româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Ed. Cartea universitară, București, 2004.
[12] Beda C., Descoperiri monetare antice si bizantine în judeţul Teleorman, Cercetări numismatice, III, 1980.
[13] Boldescu I., Studiu istoric şi economic asupra judeţului Vlaşca, Tip. G. Bratanescu, Giurgiu, 1900.
[14] Boldişor Gh., Monografia oraşului Zimnicea, Ed. Velox, Alexandria, 2007.
[15] Bratu I.G., Popescu T., Manual de geografie al judeţului Vlaşca pentru clasa a II-a primară, SOCEC, Bucureşti, 1932.
[16] Cantacuzino I. M., O mie de ani în Balcani, traducere de Maria Şerbănescu şi Sabina Drăgoi, Ed. Albatros, 1996.
[17] Cantacuzino M., Istoria politică şi geografică a Ţării Româneşti, în Fraţii Tunnusli: Istoria Ţării Româneşti , trad.de G.Sion, Tip. Naţională a lui Stephan Rassidescu, Bucureşti, 1863.
[18] Christescu V, Istoria militară a Daciei Romane, Fundaţia Regală Carol I, Bucureşsti, 1937.
[19] Colescu I., Recensământul general din 1899 al populaţiei României, Bucureşti, 1905, Min. Agric. Serv. Statisticii Gen.
[20] Constantinescu M., Popescu T., Monografia comunei Pietroşani (Vlaşca), Ed. Serv. Publ. şi al Statisticii Agric. a Min. Agric., Bucureşti, 1922.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Istoria localitatii Pietrosani.doc