Mari Români în Afara Țării

Introducere

Diaspora româneasca

Cuvântul diaspora este asociat cu grecii, evreii, italienii sau armenii raspânditi pretutindeni în lume. Aceste natiuni au creat, prin diaspora lor, adevarate noi curente culturale, noi asezari, contribuind definitoriu la formarea unor noi natiuni. Istoria românilor din emigratie nu s-a scris înca. Statisticele vorbesc de circa 10-20 milioane de români care traiesc în afara granitelor tarii. Deci o treime din populatia României a parasit tara. Libertatea, aspiratia spre mai bine sunt motivele care i-au îndemnat pe români sa se expatrieze.

Însa putem vorbi si de români care au reusit sa se faca cunoscuti atât pe meleagurile românesti cât si în afara. Dintre acestia amintim pe : Mircea Eliade, Tristan Tzara, Elena Vacaroiu, Eugen Ionesco, Ion Ratiu, Vintila Horia, Nicolae Ceausescu, Vlad Tepes, Henri Coanda, Gheorghe Hagi, George Enescu, Gregorian Bivolaru, Decebal, Gheorghe Muresan, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Adrian Mutu, Florin Piersic, Ilie Nastase, Gheorghe Zamfir, Ion Tiriac, Ciprian Porumbescu, Dumitru Prunariu, Mihai Eminescu, Constantin Brâncusi , Nadia Comaneci si multi altii.

Dintre toate aceste nume mari, noi vom discuta mai departe de câteva dintre ele.

Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu (nascut. 6/19 noiembrie 1882, Bintinti, lânga Orastie, judetul Hunedoara, decedat. 13 septembrie 1913, Banesti, lânga Câmpina) a fost un inginer român, inventator si pionier al aviatiei române si mondiale. În cinstea lui, comuna Bintinti se numeste astazi Aurel Vlaicu.

A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orastie, care din 1919 încoace a fost numit "Liceul Aurel Vlaicu", luându-si bacalaureatul la Sibiu în 1902.

Si-a continuat studiile ingineresti la Universitatea din Budapesta si Ludwig-Maximilians-Universität München, în Germania, obtinându-si diploma de inginer în 1907. Dupa ce a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Russelheim, se întoarce la Bintinti unde construieste un planor cu care efectueaza un numar de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se muta în Bucuresti si începe constructia primului sau avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboara fara modificari (lucru unic pentru începuturile aviatiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieste un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câstigat doua premii memorabile la mitingul aerian de la Aspern, Austria.

A murit în 1913, în timpul unei încercari de a traversa Muntii Carpati cu avionul sau Vlaicu II.

În anul urmator, prietenii sai Magnani si Silisteanu finalizeaza constructia avionului Vlaicu III, si cu ajutorul pilotului Petre Macavei, efectueaza câteva zboruri scurte. Autoritatile vremii interzic continuarea încercarilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupatiei germane, avionul este expediat la Berlin.Vlaicu III A fost vazut ultima data în anul 1940.