Pacepa

INTRODUCERE

În procesul de dezvoltare a armatelor moderne, activitatea de culegere de informații din domeniul militar, politico-militar și economico-militar, capătă noi dimensiuni, fiind guvernată de legi și norme riguroase, multe nescrise dar obligatoriu a fi cunoscute și respectate. Azi, ca și în trecut, în lume există numeroase structuri informative, denumite generic servicii secrete sau speciale. Ele sunt încadrate cu oameni perfect instruiți, puternic motivați și conștienți de obstacolele și riscurile pe care le au de înfruntat în cadrul bătăliilor „războiului invizibil" sau din „umbră" cum este definit, adesea, spionajul. Modul de abordare a activității serviciilor secrete este strâns legat de interesele celor angajați într-o asemenea analiză, nelipsind, de cele mai multe ori, exagerările și pozițiile extreme, începând cu cele de încriminare și punere pe seama lor și a oamenilor ce le deservesc a tuturor relelor societății în care trăim.

Deși este un subiect delicat, în lucrarea de față am ales să abordez o temă referitoare la Ion Mihai Pacepa, un personaj controversat din sfera spionajului românesc.

În prezenta lucrare voi descrie, pe cât posibil, traiectoria pe care Ion Mihai Pacepa a urmat-o, aducând în prim-plan principalele momente din cariera acestuia precum și ideile, opiniile și părerile persoanelor competente.

Sfera intelligence-ului este una dificil de analizat și penetrat din cauza numeroaselor obstacole care țin de mister, secrete ori interdicții în vederea obținerii anumitor informații. De aceea, deși am adus în discuție personajul amintit mai sus, putem doar să creionăm o părere în urma informațiilor strânse din diverse surse, neștiind însă, în totalitate, purul adevăr care a stat în spatele faptelor acestuia, acțiuni amintite în rândurile de mai jos.

Aducând în discuție un subiect, prin natura lui interesant și chiar considerat de mulți senzațional cum este activitatea de culegere de informații, cu partea ei ascunsă denumită spionaj, nu putem să nu ne oprim, la oamenii care se dedică acestei nobile profesii, a idealurilor și aspirațiilor acestora.

Am ales această temă deoarece am considerat acest personaj ca fiind unul extrem de important în istoria spionajului românesc, care a avut, prin acțiunile sale, influențe și efecte iremediabile și care este considerat de către anumite persoane, un erou, iar de către altele, un trădător.

Lucarea de față este structurată în trei mari părți prin care am încercat o descriere a personajului ales, fără a ajunge însă la o conzluie în ceea ce privește „eticheta” pusă pe acesta, părerile fiind împărțite.

CAPITOLUL I - IOAN MIHAI PACEPA - TRĂDĂTOR SAU EROU?

Pentru început, aș dori să evidențiez spusele istoricului Cristian Troncotă: „În urma numeroaselor cercetări pe care le-am făcut, pot să afirm și să susțin faptul că generalul Ion Mihai Pacepa a fost agent sovietic și pot aduce oricâte argumente se dorește. Primul argument este determinat de modul în care acesta a ajuns în Serviciile Secrete, adus de către sovietici. Pacepa, din punct de vedere al cetățeniei (era cetățean român de origine cehă), trebuia să rămână loial statului român. Fiind totuși promovat în Serviciile Secrete ale României, care erau creația Moscovei, rușii l-au considerat mereu omul lor.”

Pornind de la familia acestuia, putem preciza faptul că tatăl său a fost de meserie tinichigiu auto, de origine cehă și a fost exclus din partid pentru o atitudine nejustă față de muncitori. De mama acestuia se cunoștea faptul că era casnică.

Pacepa și-a făcut studiile la Facultatea de Chimie Industrială din București, dar a fost încadrat în Securitate (Direcția a II-a de Contrainformații Economice) cu câteva luni înainte de absolvire. Cel care a construit Serviciul de Informații Externe al Securității, transformând secția I de spionaj a SSI-ului în Direcția I de Informații Externe a Ministerului Securității, a fost Alexander Mihailovici Saharovski, șeful consilierilor sovietici în România. El este omul care l-a adus pe Pacepa în Securitate, la început în Direcția de Contraspionaj, apoi a fost mutat în Direcția de Spionaj. Saharovski spunea în consemnările lui memorialistice că „serviciul nostru de spionaj din România reprezintă briliantul cel mai de preț din coroana profesională”. Pacepa și-a luat diploma de inginer patru ani mai târziu. La începutul anilor ’50, Saharovski a devenit șeful consilierilor sovietici din România și din Securitate. A venit pe teritoriul românesc în 1948 și a fost retras în Centrală, la Moscova, în 1953. După întoarcerea în Rusia a fost numit adjunct al Directoratului I din NKVD, apoi KGB. A fost promovat pentru modul în care și-a îndeplinit sarcinile de reconstruire a spionajului românesc. Din 1955 și până în 1970 a fost directorul general al Directoratului I al KGB-ului, pe scurt șeful spionajuluiu sovietic, fiind cel mai longeviv director al acestei instituții teribile. Analizând aceste informații, întrebarea care se punea avea legătură cu Saharovski, și anume: de ce un as al spionajului sovietic cum a fost Saharovski l-a recrutat pe tânărul student la chimie, Pacepa. Răspunsul îl dă chiar fostul general de Securitate, care recunoaște că a fost chemat la Saharovski care i-a spus: „Vrem să te ajutăm pentru că avem o datorie față de tatăl tău”. Cum am precizat și partea de începu a lucrării, tatăl lui Pacepa a fost tinichigiu auto iar acesta a lucrat în perioada războiului (1940- 1944), la General Motors, unde, pentru o bună perioadă de timp, a ascuns un spion valoros al NKVD-lui. Din acest punct de vedere, se poate spune faptul că Ion Pacepa a fost creația rușilor. Sovieticii l-au învățat și l-au specializat în tainele informațiilor.