Relațiile diplomatice sovieto-române între cele două conflagrații mondiale

INTRODUCERE

Subiectul acestei lucrări reprezintă un studiu al relaţiilor diplomatice sovieto-române între cele două conflagraţii mondiale, cuprinzând perioada dintre anii 1920-1939. Problema Basarabiei a fost “mărul discordiei” in relaţiile dintre România si U R. S. S. în perioada interbelică.

Departe de a fi soluţionată, prin actul de la 27 martie 1918 si convenţia din 28 octombrie 1920, problema Basarabiei a influenţat decisiv politica externă românească în raport cu U. R. S. S. Totodată, partea sovietică şi-a trasat principiile faţă de România tot din perspectiva acestei probleme. În corelaţie cu implicaţiile sale asupra relaţiilor celor două ţări cu statele europene şi asupra statului Basarabiei în cadrul României Mari, studierea chestiunii teritoriului dintre Prut şi Nistru în cadrul relaţiilor româno-sovietice reprezintă un aspect esenţial.

Subiectul relaţiilor româno-sovietice a devenit o preocupare majoră pentru istoricii români din perioada interbelică, iar atitudinea antisovietică a fost determinată de ideologia naţionalistă. În asemenea circumstanţe, acţiunile istoricilor, s-au raportat la ideologia, limbajul si conceptul dat, factori care au ghidat percepţia unor anumite situaţii în relaţiile româno-sovietice.

Am observat că în toată această perioadă 1920-1939, sovieticii nu au recunoscut niciodată că Basarabia ar fi pamânt românesc, nerecunoscând de asemenea Unirea Basarabiei cu România chiar şi după proclamarea principiului “autodeterminării” popoarelor. Ei şi-au urmărit scopurile făcând din Basarabia o monedă de schimb, deoarece pentru recunoasterea Unirii Basarabiei cu România cereau tezaurul, de care ei oricum s-au folosit.

Capitolul I

Evenimentele ce au dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre România şi Rusia, 1917-1918

Prima conflagraţie mondială a servit drept catalizator al unor profunde tulburări sociale, la începutul secolului XX, având loc puternice mişcări social-politice însoţite de tendinţa marilor puteri de a reîmpărţi sferele de influenţă.

Raporturile dintre România şi Rusia Sovietică s-au deschis într-o atmosferă de criză. Prăbuşirea ţarismului, în februarie 1917, şi victoria Revoluţiei Socialiste din octombrie, au avut importante consecinţe asupra situaţiei din Europa Est-Centrală şi de Sud

La 7 noiembrie 1917 izbucneşte în Petrograd revoluţia bolşevică: în mai puţin de o saptămână, Karenski se recunoaşte învins şi fuge. Revoluţia bolşevică e învingătoare. Începe o nouă eră, aceea a regimul societaţii comuniste. Rusia are acum ocazia să experimenteze comunismul şi să dovedească valoarea lui practică

În urma unei propagande foarte intense, care după răsturnarea ţarismului şi până în octombrie 1917 se resimţea tot mai mult în pieţele publice şi intreprinderile Petrogradului, unde fruntaşii comunişti promiteau mulţimilor, prin lozinci demagogice, fericire generală, bolşevicii au ajuns la putere. Puterea politică pentru ei a fost o adevarată obsesie. "Cine n-a cunoscut ispita de a fi intâiul în cetate - spune filosoful Emil Cioran - nu va pricepe nimic din jocul politic, din voinţa de a-i supune pe ceilalţi pentru a-itransforma în obiecte, la fel cum străin îi va rămâne şi meşteşugul dispreţului"