Unirea Bucovinei din 1918

Prefaţă

Expunerea Obiectivelor: Anul 1918 consfinţeşte un eveniment destul de important în ceea ce priveşte istoria Bucovinei, această perioadă însumînd o cotitură radicală în dezvoltarea ulterioară a Bucovinei. Scopul principal în realizarea lucrării, a fost descrierea tuturor evenimentelor într-un mod consecutiv şi cît mai veridic. Alt obiectiv, a reprezentat evidenţierea rolului personalităţilor în conjunctura acestui eveniment, totodată să descriu importanţa principalelor organe de conducere şi prerogativele acestora, care au activat în Bucovina atît înainte cît şi după unire. De asemenea să analizez politica promovată de Statul Român în integrarea definitivă, atît pe plan politic cît şi administrativ, a teritoriului Bucovinei în cadrul României Mari. Un alt scop ar servi să descriu numeroasele controverse ce au apărut pe plan internaţional, după primul război mondial, în ceea ce privea delimitarea frontierelor Bucovinei şi activitatea diplomatică ce s-a întreprins în acest sens. Un ultim obiectiv major ar fi să studiez această temă, consultînd atît manuale a unor scriitori moderaţi, cît şi alte izvoare ideologice, într-un final exprimîndu-mi propria opinie.

Studiu introductiv: O mare nedreptate s-a produs în 1775, cînd Bucovina a fost smulsă practic de ruşi şi cedată Austriei, pe motivul realizării propriilor interese, neţinînduse cont de voinţa şi dolianţele băştinaşilor. Sub conducerea Austriacă, românii din Bucovina au suportat masive deznaţionalizări şi imigrări străine. Tot acest timp, interesul pentru o revenire în vechile hotare, a fost deschis, cu toate că teritorii întregi nu mai era locuite de români. Oamenii au realizat cauza idealului naţional, amplificînd procesul unirii, această conştiinţă naţională avînd rolul de bază în realizarea acestui eveniment istoric.

Nici un fragment al istoriei noastre nu este mai impunător şi mai hotărîtor pentru existenţa şi destinul naţiunii române ca unirea din 1918. Acest eveniment reprezintă nu numai o integrare geopolitică a teritoriilor locuite de români, ci şi o revenire la normalitate prin transpunerea unităţii de limbă, credinţă şi spiritualitate a naţiunii române într-o unitate politică, exprimată printr-un stat unitar. Este idelul oricărei naţiuni, de a fi cuprins într-un singur stat naţional, deoarece numai în acest mod îşi poate afirma plenititudinea capacităţii sale creatoare în concernul altor naţiuni.

Naţiunea română şi opinia publică internaţională trebuie să cunoască întregul adevăr asupra unirii Bucovinei din 1918, în tot complexul acestui eveniment şi cu toate implicaţiile lui, pentru ca astfel să-şi întărească convingerea asupra importanţei acestui eveniment şi totodată asupra nedreptăţii care a fost ştearsă odată cu definirea lui.

Capitolul I

Preliminariile unirii Bucovinei

încercări pentru afirmarea dorinţelor de autodeterminar naţională a românilor din Bucovina

În aprilie 1918, la Roma s-a desfăşurat Congresul naţiunilor din cadrul imperiului Austro-Ungar, care a adoptat hotărîrea despre dreptul fiecărei naţiuni de a se constitui într-un stat naţional independent s-au a se uni cu statul său naţional existent.

La 4 octombrie 1918, în Camera Superioară a Parlamentului din Viena, au fost discutate cele 14 puncte ale propunerii preşedintelui american Woodrow Wilson, adresate la 8 martie 1918. Referitor la Austro-Ungaria unul din aceste puncte prevedea că toate popoarele monarhiei se vor putea organiza autonom.1

La scurt timp după şedinţa Parlamentului Austriac un grup de intelectuali Români din Cernăuţi, din iniţiativa profesorului Sextil Puşcariu, se întîlnesc la 12 octombrie 1918, aceştia hotărînd intrarea în acţiunea pentru afirmarea drepturilor naţionale ale poporului românesc din Bucovina. La propunerea pro-

fesorului Sextil Puşcariu se aprobă publicarea unei gazete care să exprime în paginile sale dolianţele naţionale ale românilor din Bucovina. S-a adoptat, la sugestia lui Vasile Bodnărescu, denumirea de „Glasul Bucovinei”.În primul număr al ziarului trebuia să apară o proclamaţie a grupului către românii bucovineni.În aceeaşi seară s-a adoptat proclamaţia elaborată încă de la 11 octombrie 1918,introducîndu-se în text şi doleanţa„De a-şi plăsmui viitorul care ne va conveni în cadrul românismului”.2

Iniţiativa grupului de intelectuali români n-a rămas fără ecou în rîndurile reprezentanţilor oficiali ai românilor bucovineni.

1.Teodor Bălan „Bucovina în preajma războiului mondial” p.136

2.Radu Economu „Unirea Bucovinei 1918” p.2

Împăratul Carol al IV-lea al Austriei,în acelaşi timp rege al Ungariei sub numele de Carol I, Consfinţeşte numai pentru Austria proclamaţia Către popoarele mele, prin care lasă libertate popoarelor ce urmau să-şi exprime dorinţele lor prin deputaţii aleşi, iar aceştia să hotărască modul şi căile de urmat pentru constituirea unor state naţionale autonome.1

Personalitatea cea mai proeminentă în procesul uniriiBucovinei a reprezentato Iancu Flondor. În toamna anului 1918 era primar al oraşului Storojineţ. Urmînd îndemnul unui patriotism ardent,a intrat în contact cu grupul de Intelectuali români care acţionau pentru împlinirea idealului naţional. Însăşi Isopescu-Grecu scriindui de la Viena să ia conducerea mişcarii naţionale din Bucovina.2

La 22 octombrie 1918 apare primul număr al gazetei „Glasul Bucovinei”.Editor şi redactor responsabil era Dionisie Bejan.

În această perioadă,eforturile ucrainene pentru constituirea unui stat autonom în cadrul monarhiei Austro-Ungare sunt în plină desfăşurare.La 17 octombrie 1918 la Lemberg a fost înfiinţată Rada Ucraineană în care au loc de la început aprige dezbateri care voiau unirea Galiţiei de Est şi a Bucovinei cu Ucraina Mare.3 La 11 octombrie 1918 împăratul Carol I de Habsburg a abdicat şi a fost instaurată republica.Monarhia Habsburgică a fost abolită şi odată cu ea a dispărut organul legislativ ales pe baza legilor monarhiei.

Constituirea Consiliului Naţional Român din Cernăuţi

La 23 octombrie 1918 Contele Etzdorf, guvernatorul Bucovinei, informă Ministerul de Interne de la Viena printr-o telegramă cifrată, asupra eforturilor făcute de românii aflaţi în Bucovina de a da o direcţie naţională tendinţelor de autonomie.

1.Ion Varta, Demir Dragnev „Istoria Românilor” p.195

2. Ion Nistor „Amintiri răzleţe din timpul unirii” p.18

3.Boris Krupensky „Istoria Ucrainei” p.263

Deputaţii romîni Gheorghe Sîrbu şi Gheorghe Grigorovici sosiţi la Cernăuţi de la Viena iau iniţiativa convocării la sediul pentru Culturăşi Literatură Romînă în Bucovina, de la Palatul Naţional,a unei Adunări Naţionale.Sunt convocaţi:deputaţii din Parlamentul din Viena, cei din Dieta Bucovinei, consilierii de stat şi primarii sau geranţii lor din comunele româneşti.