Vizita lui Nicolae Ceaușescu la Iași din data de 12-14 septembrie 1985

Analiza noastră asupra vizitelor de lucru își propune să prezinte evenimentul atât la nivel descriptiv, cât și detalierea fenomenelor care au determinat transformarea vizitelor de lucru într-o manifestare de cult. De asemenea, putem remarca amploarea pe care vizitele de lucru le iau în odată cu preluarea funcției de către Nicolae Ceaușescu, fapt ce ne determină să afirmăm că fostul lider comunist a utilizat prezența în teritoriu și pentru a crea o aparentă de legimitate, încercând să-și contureze aura de conducător care se sfătuie cu oamenii. Transformarea consultării maselor într-o dimensiune esențială a îndeplinirii mandatului său politic era enunțată de către Nicolae Ceaușescu încă din timpul primei sale vizite de lucru efectuate în comuna Gheorghe Doja, din fosta regiune București, la sfârșitul lunii iunie 1965: "După cum cunoașteți, la poporul nostru este un obicei vechi: înainte de a pleca la drum, omul se sfătuiește cu familia sa sau cu prietenii săi pe ce drum să meargă (...) Acum pornim, tovarăși, la un drum îndelungat care, trebuie să vă spun, nu va fi ușor (...) De aceea, partidul nostru consideră că e bine ca înainte de a porni la drum să ne sfătuim cu muncitorii, cu țăranii, cu intelectualii, cu bărbați și femei, cu bătrâni și tineri” .

Tot de acum, articolele de presă subliniau importanța vizitelor de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, îndrumările oferite de către liderul român, fiind considerate a fi "valoroase", "de maximă însemnătate", "de inestimabilă valoare", reprezentând "adevărate criterii de referință pentru activitatea de zi cu zi" . În acest context, are loc și o mitologie vizitei, la plecare, se vorbea ani la rândul despre o poveste, o anecdotă, un eveniment care îl avea în centru pe Ceaușescu. Apropierea liderului față de muncitori îi determina pe cei din urmă să-l privească pe conducător drept un prieten care este dispus să le asculte rugămințele, dar care e și dispus să ajute cu un sfat, acest lucru determinând rezultate excepționale în activitatea curentă a unității vizitate.

Această imagine de liderul modest este conturată și în mărturia unui țăran cooperator care își amintea de o vizită de a lui Nicolae Ceaușescu desfășurată chiar în momentul strângerii recoltei. Aterizând pe câmp cu elicopterul, liderul român "( ...) a dat mâna cu noi toți cei care eram acolo. (...) Ne-a vorbit cu căldură. Și cu mine a vorbit așa de la om la om. M-a întrebat despre recoltă (...) Ne-a sfătuit să lucrăm pământul gospodărește, pentru a obține roade și mai bogate. Am mers apoi împreună la câmp. Se adunaseră mai mulți țărani cooperatori care munceau prin preajmă. Pentru fiecare a avut o vorbă bună, un sfat înțelept". Accesibilitatea liderului Nicolae Ceaușescu era, în același timp, subliniată de faptul că acesta nu se sfiia în a se implica în activități simple, incompatibile principial cu poziția sa de conducător, cum ar fi aceea de a cosi sau a tăia ciocanele de porumb sau a recolta cu ajutorul unei combine .

În primii ani ai mandatului său, Nicolae Ceaușescu apărea ca un lider tânăr, aducând cu sine un regim diferit de cele cu care era obișnuită Europa de Est, însă odată cu a doua jumătate a perioadei în care s-a aflat la putere, regimul avea să devină unul tradițional, restrictiv, închis. Acestu lucru avea să fie resimțit și în sfera vizitelor interne, care se vor apropia de cele de inspirație hrușciovistă. Din anii `70, vizitele oficiale ale liderului erau atent orchestrate, desfășurându-se asemenea unui ceremonial care cuprinde câteva simboluri: venirea cu elicopterul de cele mai multe ori, deci acțiunea de coborâre, prezența copiilor, a florilor, a mulțimii așezate de-a lungul drumului, a discursului de la balcon, a vizitei din fabrică, a plecării

cu elicopterul, adică ascensiunea.

Sub aceste auspicii aveau să se contureze și vizitele realizate de Nicolae Ceaușescu în mediul ieșean, unde iminenta prezență a liderului determina transformări semnificative la nivel local, atât la nivel estetic prin igienizarea orașului, cât mai ales o mobilizare fără egal a activului de partid care se concentra să mascheze lipsurile și să redea imaginea pe care centrul dorea să o vadă.