Armata Romană

INTRODUCERE: scurtă istorie a Romei

Potrivit trudiței,Roma a fost întemeiata de Romulus în anul 753î.Hr. La început a fost o monarhie,dar spre sfarșitul secolului al VI-lea î.Hr. regii au fost izgoniți și a fost creata o republică. Roma și-a extins treptat autoritatea asupra celorlalte comunitați vorbitoare de latină și asupra altor popoare din Peninsula Ilalică,astfel încat la începutul secolului al III-lea î.Hr. controla toata peninsula la sud de râul Pad.După o luptă lungă și dificilă împotriva Cartaginei,Roma a cucerit primele provincii de peste mări și,pâna la mijlocul secolului al II-lea î.Hr.,a ajuns sa domine incontestabil lumea mediteraneană. Expansiunea a continuat,dar profiturile enorme obţinute în urma cuceririlor străine au pus la grea încercare sistemul de guvernămant republican,viața politică devenind din ce în ce mai violenta.În secolul I î.Hr. au avut loc mai multe războaie civile si răscoale. Aceasta perioada tulbure s-a încheiat în 31 î.Hr când fiul adoptiv al lui Caesar,Octavian,l-a infrant pe ultimul sau rival.

Octavian,care si-a luat mai târziu numele de Augustus,a inlocuit sistemul de guvernamânt republican cu o forma de monarhie specifica Romei,cunoscuta sub numele de principat. Oficial,Octavian se prezenta principalul magistrat si slujitor al statului,dar in realitate el preluase puterea tuturor celorlalte instituţii politice inclusiv a Senatului si a Adunărilor Poporului,si a început sa-si desemneze un succesor inga din prima parte a domniei. Augustus a continuat extinderea imperiului si pana la moartea lui in 14 d.Hr. aceasta ajunsese deja,in multe locuri,la frontierele pe care avea sa le păstreze timp de mai multe secole. Au existat câteva excepţii: Britannia a fost invadata de Claudius în 43 d.Hr. și Traian a anexat Dacia intre 101-106 d.Hr.,dar nu au mai existat mari cuceriri. Principatul a dat Romei stabilitate politică timp de peste 200 de ani și numai de două ori,când împarații au murit fără a-și desemna clar un succesor,au mai avut loc războaie civile.

În secolul al III-lea d.Hr.,situația s-a schimbat,iar razboaiele civile au redevenit la fel de frecvente ca in ultimele decenii ale republicii.În medie,nici un împarat nu a rezistat mai mult de cațiva ani,majoritatea murind asasinaţi,căci armata iși consuma energia in lupte interne. Imperiul a început sa se dezintegreze,unii cârmuitori controlând doar parţi mici ale acestuia. In acelaşi timp,slăbiciunea Romei i-a încurajat pe duşmanii străini să atace imperiul,care a suferit numeroase înfrângeri. În timp,imperiul s-a divizat,jumătatea de est si cea de vest fiind conduse de împăraţi diferiți,și nu a mai cunoscut niciodată o perioada lungă de stabilitate,deşi unii conducători puternici au reuşit sa păstreze timp de decenii o pace relativa. Cu toate acestea,Roma era încă mult mai puternică decât oricare dintre duşmanii ei. Pană la urma,Imperiul de Apus s-a prăbuşit in secolul al V-lea d.Hr.,însa Imperiul de Răsărit cu capitala la Constantinopole a rezistat,păstrând multe dintre instituţiile militare ale Romei pana in Evul Mediu.

Evolutia armatei romane

Armata romană a jucat un rol esenţial în istoria oraşului,creând si menţinând un imperiu care a ajuns sa cuprindă Europa,Africa de Nord si Orientul Apropiat. In general se considera ca armata romana era o forţa extrem de bine organizată,de un profesionalism riguros,în care disciplina era dusă pana la cruzime si care era condusa după reguli extraordinar de moderne. Această imagine este parțial corectă,cel puţin în ceea ce privește unele perioade din existența armatei,dar nu ilustrează schimbările importante care au afectat instituţiile militare ale Romei de-a lungul îndelungatei sale istorii. In aceasta lucrare vom analiza trei perioade principale din istoria armatei romane.

Vom începe cu miliţia din perioada de mijloc a republicii(secolele al III-lea și al II-lea i.Hr.), Pentru că aceasta este perioada pentru care a existat izvoare istorice destul de bune pentru a ne putea face o imagine destul de clara asupra armatei romane. Miliţia era formata din cetăţenii care se supuneau disciplinei militare pe durata unui război și apoi se întorceau la viața civilă. Soldaţii erau deținatori de proprietați, in general țaranii care aveau destul pamânt ca sa-și permită sa-și cumpere singuri armele si echipamentul necesare. Pentru aceşti soldaţi, serviciul militar nu era o cariera,ci o datorie pe care o aveau fata de stat. Miliţia romana a cucerit Italia, a învins Cartagina si a extins dominaţia Romei in toata zona meditareneeană.

A după perioada (din secolul I i.Hr.) a început cu crearea armatei romane profesioniste. Continuarea expansiunii a însemnat ca războaiele erau purtate tot mai departe de Italia si ca era nevoie de garnizoane mari in teritoriile cucerite. Sistemul miliţiei nu era capabil sa facă fata acestor condiţii noi. De acum înainte legionarii nu mai erau țarani avuţi care serveau ca ostaşi o perioada scurta de timp, dintr-un sentiment de datorie fata de republică, ci erau de obicei oameni săraci, care considerau armata o cariera. Consecinţa a fost o schimbare fundamentala a relaţiei dintre armata si stat, care a făcut posibile războaiele civile care au distrus Republica. In cele din urma, Augustus a avut grija ca armata sa-i fie loiala numai lui si familiei sale,practica adoptata de succesorii săi. In timpul principatului,armata romana a atins maximum de eficienta,desăvarșind cucerirea imperiului si menținand apoi autoritatea Romei. In aceasta perioada armata romana s-a apropiat cel mai mult de imaginea pe care cei mai mulţi dintre noi o avem astăzi despre ea.

Ultima perioada (din secolul al III-lea pana in secolul al V-lea d.Hr.) acoperă Antichitatea târzie,când armata profesinistă s-a confruntat cu tot mai multe pericole externe,fiind in acelaşi timp slăbita continuu de războaiele civile. Au apărut noi tipuri de unitați, au început să fie folosite echipamente diferite și structura armatei s-a schimbat in încercarea de a face fata noilor condiţii. Totuşi, in ciuda tuturor acestor schimbări,multe lucruri au rămas la fel și au existat mai multe diferenţe intre armata din perioada de mijloc a republicii si armata din timpul principatului decât intre aceasta din urma si forţele Imperiului Roman din Antichitatea târzie.