Criza Economică din 1929

ORIGINEA ŞI DERULAREA CRIZEI

Apărută la sfârsitul unei perioade de prosperitate aparentă, care a întretinut în Occident euforia economică, criza izbucnită în Statele Unite în octombrie 1929 se dovedeşte foarte rapid drept cea mai gravă dintre cele cunoscute vreodată de sistemul capitalist, atât prin amploarea cât şi prin durata sa, întrucât afectează, în cele din urmă, întreaga lume, cu excepţia U.R.S.S., şi se prelungeşte în anumite ţări până în 1935, dacă nu chiar până în 1939, cu cel de-al Doilea Razboi Mondial, la a cărui declanşare a contribuit de altfel şi care numai el reuşeşte să elimine ultimele urmări ale crizei.

Criza începe joi, 24 octombrie 1929, când aproape 13 milioane de acţiuni sunt vândute la Bursa din New York, provocând crahul de pe Wall Street şi zguduirea cursurilor în alte instituţii bursiere. Evenimentul este cu atât mai surprinzător cu cât apare la sfârşitul unei perioade de euforie economică, explicată prin încheierea reconstrucţiei europene, prin intrarea ţărilor coloniale în comerţul internaţional şi expansiunea agricolă şi industrială a Statelor Unite. În consecinţă, lumea este departe de a-şi da seama că această zi va rămâne celebră sub dennumirea de ,,Black Thursday” (,,Joia Neagră”), iar criza pe care preşedintele Hoover o consideră trecătoare (,,totul se va încheia în 60 de zile”) nu va fi resorbită cu adevărat decât peste zece ani, graţie declanşării celui de-al Doilea Război Mondial.

,,Un studiu atent al evoluţiei economice generale şi în mod special al economiei bursiere ar fi putut totuşi decela numeroase semne precursoare ale catastrofei. Deja de mai mulţi ani, ca urmare a încheierii reconstrucţiei europene, şomajul afectează permanent în lume mai mult de zece milioane de muncitori, în timp ce ţările exportatoare de produse cerealiere sau tropicale întampină dificultăţi mari pentru desfacereea surplusurilor lor.”

Vânzarea în pierdere aduce, bineînţeles, o scădere a veniturilor agricole şi, în consecinţă, un subconsum al produselor industriale, în special în Statele Unite, unde recolta cerealieră bună din 1928 a agravat situaţia, determinând, în 1929, scăderea indicelui preţurilor agricole de la 150 la 132 ( faţă de 100 in 1913).

Piaţa materiilor prime suferă contralovitura acestor dificultăţi şi, începând din 1929, preţurile cuprului, fontei şi oţelului încep să scadă, în timp ce are loc o reducere foarte clară a profiturilor industriei constructoare de automobile. Asemenea dificultăţi, strict economice, sunt din păcate sporite de dificultăţile pieţei financiare internaţionale, a cărei situaţie este departe de a fi sănatoasă, din cauza speculaţiilor bursiere.

RĂSPÂNDIREA CRIZEI

Pornită din New York, criza se răspândeşte în lumea întreagă, cu atât mai repede cu cât Statele Unite au investit în străinătate, şi în special în Germania, între 1921 şi 1928, mai mult de 8,5 miliarde de dolari, fie sub formaă de credite private, fie sub formă de investiţii directe ale societăţilor americane.

Tările din Lumea Nouă sunt primele afectate de criză: de la sfârşitul anului 1929 Argentina şi Uruguay îşi suspendă plăţile în aur, în 1930 Australia şi Noua Zeelandă, private de creditele americane, sunt constrânse să-şi deprecieze moneda cu 9 până la 50%. În 1931 este şi Europa atinsă de criză. În luna mai a acestui an falimentul bancii vieneze Kredit Anstalt provoacă falimentul a numeroase alte instituţii de credit austriece şi germane. Crahul suferit de Nordwolle Konzern ( întreprindere de prelucrare a lânii), precum şi falimentul Danat-Bank pun Germania în imposibilitatea de a se achita de diferitele sale obligaţii financiare internaţionale.