Criza economico-financiară din 2008

Când capitalismul suferă, reţeta e întotdeauna la fel: băncile dau faliment, bursele se prăbuşesc, panica în lanţ distruge totul în jur.

Actualmente « Criză » este cuvântul de ordine care domină vocabularul capitalismului mondial. Agenţiile de ştiri transmit zilnic informaţii despre bursele aflate în declin. Aproape de fiecare dată aceleaşi:preţul acţiunilor scade, indicii bursieri sunt extrem de volatili şi, în general, investitorii sunt panicaţi. Într-o lume care părea să funcţioneze după reguli perfecte şi indesctructibile domină astăzi haosul.

Rapoarte succesive ale Fondului avertizează asupra situaţiei delicate în care se află economia mondială, poate cea mai gravă din ultimele opt decenii. Recesiunea de la începutul anilor ’30 populează din nou gândurile specialiştilor, în condiţiile în care desfăşurarea evenimentelor pare trasă la indigo: bursele cad, companiile intră în faliment, băncile se confruntă cu lipsa lichidităţilor.

Joseph P. Kennedy Sr., tatal fostului presedinte al SUA John F. Kennedy, si-a construit averea fabuloasa pe manipularea bursei in anii ‘20, fiind de fapt unul dintre operatorii care au provocat supraevaluarea si apoi prabusirea actiunilor pe Wall Street dar mai ales pe specularea scaderilor de pret de pe piata imobiliara care s-a inregistrat in prima jumatate a anilor ‘30. Semnalele care anticipau marea criza economica din anii ‘30 au fost scaderea preturilor pe piata imobiliara incepand cu 1925 si crash bursei de pe Wall Street in octombrie 1929, ale caror cotatii ajunsesera cu mult dincolo de realitatea economica pe fondul unei politici agresive de extindere a creditelor in anii ‘20.

Criza se întâmpla într-un octombrie la fel de banal ca şi cel actual. Wall Street-ul devenise deja de ani buni centrul financiar al lumii occidentale, iar în 1929 America venea pe turnanta unui deceniu de aur, în care regula fusese doar una : prosperitate! Doar câteva voci izolate avertizau asupra iminentului declin ce urma să vină.

Piaţa pur şi simplu nu mai putea să susţină ritmul. În zilele premergătoare « Joii Negre », aşa cum a rămas în istorie data de 24 octombrie 1929, acceptată ca momentul-declanşator al Recesiunii de la începutul anilor ’30, piaţa de capital fusese extrem de instabilă. Nu scăderea accelerată a indicilor bursieri îngrijora, ci mai degrabă volumul mare de acţiuni tranzacţionate, semn al neîncrederii latente resimţite de investitori.

Prăbuşirea pieţei bursiere din 1929 prezintă, de fapt, un desfăşurător mult mai complex decât cel vehiculat în mod tradiţional. Trei faze fundamentale descriu declinul accentuat, impunând din start o concluzie simplă : crashul nu s-a întâmplat într-o singură zi. Vorbim de «Joia Neagră», însă 24 octombrie 1929 a fost doar începutul. Cu siguranţă, cea mai mare criză financiară interbelică nu poate fi înţeleasă în lipsa avântului economic care a precedat-o.

Anii ’20 fuseseră cu adevărat « de aur » pentru finanţiştii americani. Apariţia radioului şi avansul tehnologic aduseseră promisiunea bunăstării în fiecare casă. Piaţa creditelor explodase, toţi voiau să se bucure de minunile epocii, şi în general aproape nimic nu părea să poată stopa avântul consumist. Oamenii erau optimişti, Primul Război Mondial era o amintire a trecutului, iar modernitatea promitea cea mai bună dintre lumile posibile. Pe 3 septembrie 1929, cand indicele bursier Dow Jones atingea un maxim istoric, zâmbetele erau pe feţele tuturor. Apoi, totul s-a prăbuşit. Repede şi pe neaşteptate.

Valoarea acţiunilor a început să scadă, investitorii au început să vândă, iar panica s-a instalat comfortabil la comanda finanţelor mondiale. Pe 24 octombrie 1929, aproape 13 milioane de acţiuni au fost tranzacţionate. Un volum imens. Recordurile erau făcute însă doar pentru a fi bătute. Pe 28 octombrie, indicele Dow pierde 13% într-o singură zi.

În ziua următoare, ameninţarea devine deja o realitate palpabilă : 16 milioane de acţiuni sunt tranzacţionate, ducând preţurile bursiere la cote minime. « Marţea Neagră », un nume pe care oamenii mileniului III îl amintesc cu sentimente amestecate de teamă şi nesiguranţă, îşi predase lecţia istorică. 14 miliarde de dolari pierduţi într-o singură zi, dar cel mai important – instaurarea unui sentiment acut de neîncredere în citadela bursieră mondială.

Wall Street-ul înceta să mai fie o legendă indestructibilă. Giganţii financiari americani au încercat să redreseze situaţia, cumpărând pachete mari de acţiuni ca semn al încrederii pe care o investesc încă în « raţiunea pieţei ». Micii investitori însă « înotau » deja din răsputeri pentru a-şi salva pielea, părăsind în bloc corabia bursieră.