Desfășurarea cruciadelor în secolele XII-XIII

Nasterea ideii de cruciada

Cruciadele au fost feudalitatiii considerate de catre mai toti istoricii veacului nostru ca o contra ofensiva a apusene impotriva expansiunii arabe. Aceasta replica a inceput imediat dupa marea invazie araba, de la inceputul sec al VIII-lea din Europa de Sud Vest, adica din Palestina Iberica. Atunci 13000 de oameni comandati de Tarik Ibn Ziad au debarcat in sudul regatului vizigot (Spania); ostirea nu prea numeroasa a sefului arab a reusit sa cucereasca, dupa circa 7 ani de lupte, aproape in intregime regatul de origine din Palestina Iberica. Singurele teritorii care nu au fost inghitite de arabi si anexate marelui Califat au fost Galicia, Asturiile si micile formatiuni feudale insiruite de-a lungul vailor din Pirinei. In anul 718 arabii din Palestina Iberica, condusi de Es-Samh, un succesor al lui Tarik Ibn Ziad, au trecut Pirineii cu intentia de a cuceri statul franc. Ciocnirea dintre arabi si franci, care a avut loc la Tolouse, s-a incheiat, din fericire pentru crestini, cu infrangerea arabilor. Un deceniu si jumatate mai tarziu, arabii sau maurii cum mai sunt denumiti cuceritorii Palestinei Iberice au invadat din nou teritoriul de la nord de Pirinei. Ei au fost iarasi infranti, de asta data la Poitiers, in octombrie 732.Opriti in defensiva declansata in aceasta parte a Europei, arabii n-au abandonat insa idee cucerii lumii apusene, idee pe care au reluat-o in veacul urmator.

In secolul al IX-lea arabii debarca in Sicilia si Peninsula Iberica, unde repurteaza un lung sir de victorii. In 830 ei cuceresc Palermo. Dupa mai bine de un deceniu, in 842, ocupa Messina. In acelasi arabii ataca Roma pe care o jefuiesc. Sase ani mai tarziu, ei intra victoriosi in orasul Bari. In 856, arabii cuceesc Tarentul, pentru ca in 876 sa ia cu asalt Siracusa.Replica Europei Occidentale feudale s-a manifestat la inceput destul de lent si de timid. Printre cei care s-au straduit totusi sa se opuna arabilor si sa-I combata cu mai multa energie se cuvine sa amintim cateva nume. Primul dintre acestea, in ordine cronologica, exceptand capetiniile din veacul al VIII-lea, a fost imparatul carolingian ludovic al II-lea. Acesta a reusit in anul 871 sa smulga din mainile arabilor orasul Bari. Cam tot in aceeasi vreme, in 880, imparatul bizantin Vasile I Macedoneanul a recucerit Tarentul.

Normandia, teritoriu cu puternice traditii razboinice, care tineau de timpurile mai indepartate ale vikingilor a devenit relativ curand, dupa aparitia sa ca aparitie statala feudala, mama vitrega a elementelor turbulente. Administratia ducala din Normandia, in dorinta de a pune capat mult prea deselor tulburari, a consrtans pe cei vinovati de incalcarea legilor sa paraseasca ducatul. Din aceasta cauza, multi vor pleca in expeditiile de cucerire in bazinul mediteranean sau in insulele britanice. Dintre cei plecati dincolo de hotarele ducatului, procentul cel mai ridicat l-au constituit viitorii cuceritori ai Siciliei si si sudului Italiei.

In secolul al IX-lea, cavalerii normanzi si-au oferit serviciile tuturor acelora care urmareau cucerirea sudului Peninsulei Italice. In acelasi timp insa, ei au profitat de situatia tulburede acolo la care au contribuit intr-o insemanta masura pentru a se implanta cat mai solid, formandu-si seniori.In a doua jumatate a veacului al IX-lea, ei s-au grupat in jurul unui sef mai important pe nume Robert Guiscard. Sub stegul acestuia, ei au reusit intre anii 1060 si 1076sa aduca sub ascultarea lor posesiunile bizantine, principatele numite “lombarde”, Ducatul de Amalfi si regiunea orasului Bari. Din toate aceste teritorii, Robert Guiscard a constituit Ducatul Apuliei.Cam in aceeasi vreme, o alta capetenie normanda, Roger I Guiscard, fratele lui Robert, a reusit sa-I alunge pe arabii din Sicilia. Din teritoriul cucerit, el a constituit un stat normand de sine statator. Apoi Robert a debarcat in Peninsula Balcanica, unde a cucerit pentru sine portul Durazzo.

In secolul al XII-lea, in timpul domniei lui Roger al II-lea, cele doua state normande din Italia s-au unit formand un regat care cuprindea toata partea de sud a Italiei.Aparitia statelor normande din Italia a avut o mare importanta pentru desfasurarea politicii din aceasta zona si din Orientul Apropiat datorita conflictelor dintre normanzi si bizantini, dar mai ales din cauza participarii ostilor normande la cruciade, al caror suflet au fost mult timp.Apoi, prin cuceririle normande, lumea apuseana a deblocat bazinul apusean al marii mediterane, ceea ce a creat posibiltatea lansarii unui atac impotriva rasaritului mediteranean controlat de catre arabi.In lupta sa impotriva arabilor, Roger I a fost sprijinit substantial de unele orase italiene ca Genova si Pisa, datorita faptului ca acestea au avut mult de suferit de pe urma unor raiduri arabe, cum au fost cele din 935, cand a fost jefuita Genova sau cele din anii 1004 si 1011 cand aceeasi soarta a avut-o si Pisa.In acelasi veac, al Xi-lea, armatele cetatilor Pisa si Genova, din proprie initiativa sau la chemarea papalitatii, au jefuit mai intai o parte a coastei africane, dupa care, in 1087, au debarcat in Tunisia, atacand si cucerand capitala acestei tari, eliberand totodata un mare numar de captivi crestini.