Fascismul Italian

Fascismul este o ideologie politică modernă care urmăreşte regenerarea vieţii sociale, economice şi culturale a unei ţări, accentuând sentimentul de apartenenţă naţională şi identitate etnică. Fascismul respinge unele dintre ideile liberale privind „drepturile omului”. În schimb, ideologia fascistă vorbeşte despre făurirea unui „om nou” – un om superior, caracterizat prin valori morale deosebite.

Termenul de fascism a fost folosit pentru prima oară de Benito Mussolini în 1919. Termenul provine de la cuvântul italian fascio, care înseamnă „uniune” sau „ligă”.

De asemenea, termenul desemnează un simbol roman antic al puterii – un mănunchi de nuiele legate în jurul unei securi, simbol al unităţii civice în jurul autorităţii conducătoare.

Secolul XX a fost unul al marelor dezastre. Conflicte militare dar şi ideologice, masacre, genociduri, toate au făcut acest secol cel mai sângeros, din câte a avut a le trăi omenirea. Lumea a fost dominată de lideri ce stăteau în fruntea unor regimuri totalitare.

Elementul esenţial al a dictaturii fasciste a fost prezenţa unui lider puternic, ferm şi carismatic în fruntea statului. Acest lider simboliza statul. Imaginea i-a fost creată cu ajutorul maşinilor propagandistice ale acestor state, dar şi prin hotărârea şi cruzimea de care dădeau dovadă aceşti lideri.

Ideea de stat era atât de puternică, încât individul nu mai apela deloc la personalitate, locul ei fiind luat de „gândirea” de masă. Individul nu mai comportă ceva important în sine, el are valoare doar în grup.

Un popor se lasă condus de un regim autoritar şi de un tiran atunci când individul ce face parte din acest popor se simte slab şi neîncrezut. Pe fondul acestor predispuneri psihologice, cultul personalităţii a dat roade.