Geneza Identitatilor - Scotia

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Geneza Identitatilor - Scotia.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pptx de 52 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Istorie Universala

Extras din document

Origini

Scoțienii (galeză: Albannaich) sunt o națiune sau un grup etnic al nativilor în Scoția. Istoric, ei s-au format dintr-un amestec al picților și galezilor, încorporându-i pe vecinii briți de la sud ca și pe indavadatorii germani cum ar fi anglii, saxonii și nordicii. Picții au fost un popor antic care a trăit pe teritoriul Scoției de astăzi. Numele este de proveniență latină (lb. latina picti - pictați) deoarece își pictau și tatuau trupurile. Aceștia descindau din aborigenii preceltici. Picții au fost permanent în conflict cu romanii, atacând Zidul lui Hadrian în 297 d.Hr. În secolul al VII-lea, se creștinează și se unesc într-un singur regat.

Regatul Scoției (scoțiană Rìoghachd na h-Alba) a fost un stat localizat în Europa de Vest care a existat între 843 și 1707. Frontiera dintre Regatul Scoției și Regatul Angliei a variat de-a lungul timpului, până în 1482 când Anglia a cucerit orașul Berwick-upon-Tweed. Din 1603 când Iacob VI devine Rege al Angliei sub titlul de Iacob I, cele două regate britanice și Irlanda se află în uniune personală, dar fiecare își păstrează administrația proprie.

În timpul Revoluției engleze (1640-1688) Scoția participă la conflict, după care este ocupată de trupele parlamentare engleze sub conducerea lui Oliver Cromwell și este încorporată în Commonwealth-ul Angliei. La Restaurația Stuarților Scoția își recapătă statutul, dar în 1707 cele două regate se unesc formând Regatul Marii Britanii, primul regat ce ocupă întreg teritoriul insulei.

Etape istorice între 843-1707

1124 - încorporarea regiunilor Lothian și Strathclyde

1234/5 - încorporarea regiunii Galloway

1266 - încorporarea insulelor Hebride, Insula Man și a regiunii Caithness

1472 - anexarea insulelor Orkney și Shetland

1 mai 1707  - Actul de Uniune cu Regatul Angliei

Capitala regatului a fost Edinburgh, cel mai mare oraș al țării, dar a fost precedată de orașele Scone, Dunfermline și Stirling. Actualul monarh al Regatului Unit, Regina Elisabeta a II-a, este succesorul modern al Regilor și Reginelor Scoției. 

Edinburgh

"Union Flag" sau "Union Jack” este drapelul national al Regatului Unit. Acest steag simbolizează uniunea administrativă a țărilor care reprezintă Regatul Unit: Scoția, Anglia, Irlanda (din anul 1921 Irlanda de Nord).

După moartea reginei Elisabeta I (1603), regele Scoției Iacob VI a moștenit coroana și a devenit regele a două țări, care după denumirea insulei, au

ajuns să fie numite Marea Britanie.

Atunci s-a născut o problemă: care dintre cele două drapeluri – al Angliei sau al Scoției – trebuie folosit în Marina Regală, deoarece marinarii englezi au respins drapelul scoțian, iar scoțienii nu agreau drapelul englez.

Pe drapelul național al Angliei este imprimată crucea Sf. Gheorghe, iar pe drapelul național al Scoției este imprimată crucea Sf. Andrei.

Problema a fost rezolvată în anul 1606 printr-o hotărâre unanimă: în fruntea navei regale trebuia să fie amplasată atât

Crucea Sf. Gheorghe, cât și cea a Sf. Andrei.

Prin suprapunerea celor două steaguri a rezultat un steag Unit.

Cea de a treia cruce a fost cea irlandeză, deoarece steagul Sf. Patriciu, care reprezintă o cruce roșie în diagonală pe un fundal alb, reprezintă Irlanda. În anul 1801, unirii dintre Scoția și Anglia i s-a alăturat și Irlanda, iar crucea Sf. Patriciu a fost încorporată în steagul Unit deja existent.

La începutul secolului al XIX-lea , clasele muncitoare au început să-și facă auzită vocea, formând bresle și uniuni, care, deși înițial au fost suprimate, au devenit cu timpul îndeajuns de puternice pentru a rezista.

În anul 1832 dreptul de vot a fost acordat majorității bărbaților din clasa de mijloc, dar nu și "clasei muncitoare". Mulți au ținut discursuri cu privire la trădare față de clasa muncitoare și la sacrificarea intereselor acesteia din cauza greșelilor guvernării.

În 1838, șase membri ai Parlamentului și șase membri ai muncitorilor au format un comitet,

emițând astfel Carta Poporului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Geneza Identitatilor - Scotia.pptx