Marea Britanie și Franța 1936-1939

Al Doliea Război Mondial reprezintă cea mai mare conflagraţie ce a atins nivelul mondial ca şi conflict în timp scurt, ducând la o uriaşă implicare mondială în încercarea de menţinere a echlibrului puterilor statelor în ceea ce priveşte manipularea şi influenţa, cucerirea şi conducerea altor state.

Acest război cât şi perioada premergătoare acestuia nu este decât demersul marilor puteri, care în nesfârşita intenţie de supremaţie, urmăresc fie instalarea definitivă a puterii, fie ea mondială sau doar europeană, fie instaurarea unui regim de pace prin doborârea tuturor adversarilor în mod consecutiv. Neputând atinge acest nivel al puterii mondiale sau a unei păci definitive de unele singure, statele europene, mari puteri ce iniţiază războiul, uzează de anumite tertipuri pentru a determina definitiv situaţia de indecizie, implicând state precum Rusia, S.U.A., Japonia. Astfel, luând o asemenea amploare, se putea pune problema definitivarii permanente a poziţiilor viitoare a statelor şi a relaţiilor acestora.

Aşadar, Germania încearcă o cucerire mondială, Marea Britanie şi Franţa nu pot permite aceasta datorită aspiraţiilor similare şi introduc în scenă actori precum S.U.A., Japonia, Rusia, care pot submina acţiunea distructivă a Germaniei. Războiul se desfăşoară fulgerător şi tragic dar cu o finalitate benefică privită în ansamblu, starea de pace, chiar dacă aceasta premerge un alt fel de conflict, pe baza unei păci proclamate, Războiul Rece.

Conflictul dintre aliaţii europeni şi alianţa statelor fasciste s-a întins pe tot globul, atingând fiecare continent. Luptele desfăşurate pe pământ, pe mare şi în aer, au afectat atât pe civili cât şi pe forţele armate.

Al II-lea război mondial a început pe data de 3 septembrie 1939, când aliaţii (Anglia şi Franţa ) au declarat razboi Germaniei naziste, condusă de Adolf Hitler. Au făcut acest lucru pentru Polonia, atacată de germani cu două zile mai devreme, deşi nu au intenţionat sau nu au fost capabili să ia măsuri urgente. Polonia a fost invadată rapid de Blitzkrieg ( atac fulgerător ). După cum prevedea pactul nazisto-sovietic din august 1939, armata sovietică s-a îndreptat spre estul Poloniei, divizând teritoriul.

În iarna anilor 1939-1940, Anglia a fost o prezenţă militară importantă în Franţa, dar strategia Aliaţilor a ramas defensivă. Aceasta era concentrată pe Linia Maginot, o porţiune de fortificaţii extinse de-a lungul întregii frontiere franceze cu Germania. Însă germanii nu au atacat, iar principalele acţiuni din această perioadă de război s-au desfăşurat în est, unde Uniunea Sovietică a anexat cele trei republici baltice (Lituania, Letonia şi Estonia) şi, după un război de scurtă durata, a ocupat o parte din Finlanda. În 1940, Germania a ocupat Norvegia neutră şi Danemarca, printr-un alt atac surprinzător.

Germania avea aliat şi în Italia fascistă, care invadase Franţa deja slăbită, manifestându-şi pretenţiile asupra unor teritorii înainte de încetarea conflictului din Europa. Planul dictatorului italian Benito Mussolini avea să eşueze, de vreme ce Italia nu era una dintre marile puteri. Italia a fost umilită prin înfrângeri repetate, iar germanilor, alianţa cu Italia nu le-a fost de prea mare ajutor.

În 1940 Axa germano-italiană controla o mare parte din Europa continentală, sfidată doar de Imperiul Britanic, unde primul ministru Neville a fost demis şi a fost înlocuit cu Winston Churchill în mai 1940.