Podul Aerian în Timpul Blocadei Berlinului

Bizonia a fost creată la 1 ianuarie 1947, prin uniunea zonelor germane aflate sub administrarea Statelor Unite şi Marii Britanii; la baza acestei uniuni au stat în principal considerente de ordin economic. Bizonia este, din acest moment, în principal condusă de germani, respectiv, de Consiliul Economic German, format din 52 de germani care, sub supervizare aliată, şi-a asumat sarcina de reconstrucţie a Germaniei.

Aceste măsuri nu au fost aprobate de sovietici, care vedeau uniunea drept primul pas spre o Germanie independentă, alăturată Vestului. Franţa, pe de altă parte, se temea de asemenea de o Germanie puternică ce putea deveni un pericol pentru securitatea sa.

Fără a ţine cont de presiunile externe, S.U.A şi Marea Britanie au continuat în planul pentru Germania de Vest. La data de 7 ianuarie, compoziţia şi atribuţiile Consiliului Economic German au fost modificate, pregătind astfel nucleul noului Guvern German. În acelaşi timp, existau planuri de uniune economică a Bizonei cu zona germană de ocupaţie franceză, pentru a crea o Germanie de Vest Federală.

Negăsind cooperare de partea sovietică, Franţa este nevoită să se alăture uniunii. Pentru a deveni o naţiune independentă, Germania de Vest necesita o revigorare a economiei, în acea perioadă, în Germania, singura zonă economică activă era piaţa neagră. Acest sistem trebuia distrus, iar singura cale viabilă era cea a reformei monetare.

Reforma s-a desfăşurat în secret, această operaţiune ar fi putut conduce la repercursiuni internaţionale de amploare. De conducerea operaţiunii s-a ocupat Frank C. Gabell, directorul civil al Băncii Monetare S.U.A din Frankfurt. Gabell a supervizat în mod direct distribuirea noii monede în zonele de ocupaţie aliată.

Operaţiunea a purtat numele de cod „Bird Dog”, doar Gabell şi alte cinci persoane cunoşteau secretul reformei monetare din Germania de Vest. Importanţa menţinerii operaţiunii în secret era maximă, iar de succesul reformei monetare depindea revigorarea economiei Germaniei de Vest, distrusă după cel de-al doilea război mondial şi aflată acum în criză.

Noua monedă a fost trimisă din S.U.A spre Frankfurt, soldaţii care au ajutat la transport au fost înştiinţaţi că este vorba despre mâncare pentru câini. Distribuirea a durat unsprezece zile, iar la data de 18 iunie, noua monedă a fost anunţată pe plan internaţional.

Rezultatele au fost satisfăcătoare, economia germană a fost pusă în mişcare, piaţa neagră stopată aproape peste noapte, ţigările, care timp de trei ani au fost pentru Germania unitate de schimb, s-au întors la rolul lor iniţial, în timp ce încrederea în monedă a fost restaurată. Sistemul trocului a fost înlăturat şi moneda a reintrat în cursul de schimb.

Deoarece nu a fost prevenită, U.R.S.S a vazut reforma monetară din Germania de Vest drept un atac Aliat şi nu a ezitat să riposteze. Primul pas spre revitalizarea economiei germane şi independenţa acesteia nu corespundea cu politica sovietică în zona germană. Reforma monetară a venit după o serie de acţiuni iniţiate de S.U.A, care nu au fost agreate de sovietici, respectiv Planul Marshall şi Tratatul de la Bruxelles.

Primul semn al nemulţumirii sovietice apare în cadrul Consiliului Aliat de Control, la data de 20 ianuarie 1948. Berlinul se afla sub controlul celor patru puteri, S.U.A, Marea Britanie, Franţa şi U.R.S.S, iar acesta era atuul de care sovieticii doreau să se folosească.

Ministrul sovietic al armatei, Marshal Sokolovsky, a condamnat în mod formal Marea Britanie şi S.U.A, pentru planul de uniune economică a zonelor aflate sub ocupaţia acestora. Sokolovsky susţinea că Bizonia, şi implicit noul guvern vest-german, reprezenta o violarea a deciziilor de la Yalta şi ale Consiliului de Control.

În cadrul întrunirilor Consiliului de Control ce au urmat, s-au făcut eforturi de ajungere la o întelegere cu partea sovietică, însa fără succes. La data de 20 martie, Sokolovsky a acuzat S.U.A şi Marea Britanie de faptul că înţelegerea bipartită dintre ele încălca hotărârile Consiliului de Control şi că alianţa a fost creată în cadrul unei alianţe deja existente. Conform lui Sokolovsky, acţiunea lor a condus la încetarea din existenţă a consiliului de Control ca organ de guvernare, şedinţa a fost suspendată de partea sovietică, iar Consiliul nu s-a mai întrunit.

La scurt timp după această întrunire, consilierul politic al generalului Clay, Robert Murphy, a trimis la Washington un raport complet asupra situaţiei create, în opinia sa, sovieticii aveau să forţeze aliaţii în afara Berlinului şi să preia controlul complet al capitalei germane.