Reglementarea Procesului de Pace din Transnistria și Georgia

Sansele de includere a Moldovei în Procesul de Stabilizare si Asociere (PSA) sunt direct proportionale cu reformele interne si nivelul de implicare al UE în procesul de reglementare transnistreana. Politica externa are un rol necesar, dar insuficient pentru a realiza aspiratiile "sud-est europene" ale Moldovei. Apropierea Moldovei de UE se va face predominant la Chisinau. Actiunile, nu promisiunile sunt criteriile dupa care situatia Republicvii Moldova va fi judecata la Bruxelles. Dupa ce mesajul extern pro-UE a fost rostit destul de clar (nu doar la Bruxelles, ci si la Ialta), sansele de apropiere de UE depind mai mult de politica interna, decât de cea externa. Mesajul "dorim integrare în UE" trebuie sa se transforme în "am realizat urmatoarele reforme politice si economice pentru a ne apropia de UE". Problemele economice si politice ale Moldovei sunt cunoscute celor care iau decizii în privinta Moldovei, si nu pot fi camuflate de retorica pro-europeana. Relatiile Guvernului cu Fondul Monetar International, Banca Mondiala, România, "Union Fenosa", "SGS", "Bucuria", partidele de opozitie, presa, Teleradio Moldova - sunt acele criterii care vor determina daca Moldova merita sau nu o perspectiva europeana. Intentia exprimata în Conceptia Nationala de Integrare Europeana prin care va fi analizata compatibilitatea proiectelor de lege cu acquis-ul comunitar este binevenita, însa mult mai importanta va fi aplicarea acestor legi. Sansele de includere a Moldovei in PSA depind si de rolul pe care il va juca UE în reglementarea transnistreana. PSA este un instrument politic nu numai de asociere la UE, ci si de stabilizare. Logica PSA e ca stabilizarea statelor sud-est europene afectate de conflict nu este posibila fara perspective europene (asociere la UE), însa nici integrarea europeana nu este posibila fara stabilizare. Aceasta logica trebuie aplicata si cazului Moldovei, care poate sustine ca rezolvarea durabila a problemei transnistrene nu este posibila fara perspective europene pentru Moldova. O solutie definitiva în Transnistria ar trebui sa fie construita nu doar pe presiunile externe asupra Transnistriei, ci si pe interesul economic si politic al populatiei de acolo si al agentilor

economici. De a face parte din Moldova. În momentul de fata Moldova nu este un stat atractiv pentru transnistreni, însa includerea Moldovei în PSA si accesul preferential pe piata UE ar favoriza în Transnistria tipul de procese interne care vor facilita reintegrarea Moldovei. UE ar juca în acest proces un rol cheie, pentru ca este singurul actor international capabil sa impulsioneze procesele din Moldova într-o directie pozitiva. Javier Solana afirma ca "UE este singura organizatie regionala cu un spectru larg de instrumente politice, diplomatice, umanitare, economice si financiare, militare si de politie" pentru a contribui la stabilizarea periferiei UE". Moldova are tot interesul sa le aminteasca oficialilor europeni de propriile declaratii, atunci când cere sprijin în reglementarea problemei transnistrene.

Rolul UE în solutionarea conflictului transnistrean.

Pâna la epopeea legata de Memorandumul Kozak, UE s-a aflat în expectativa tn problema transnistreana. Formal, înca mai existau anumite sperante ca lucrarile Comisiei Constitutionale vor aduce vreun rezultat si ca retragerea trupelor ruse va avea loc eventual pâna la 1 iulie 2004 (pe atunci, un nou termen posibil pentru retragerea trupelor). Totusi, numaratoarea inversa pentru implicarea decisiva a UE în problema transnistreana a început. Cât va dura aceasta numaratoare depinde de Moscova si Tiraspol. Deocamdata atât Moscova, cât si Tiraspolul fac totul pentru a accelera implicarea directa a UE în procesul de reglementare. Blocajul din Comisia constitutionala mixta si tensiunile dintre Chisinau si Tiraspol nu fac altceva decât sa convinga ca rolul actualilor mediatori nu este suficient pentru o reglementare viabila a conflictului. Planul rus de federalizare înaintat în noiembrie 2003, dar si lipsa de subtilitate cu care Moscova a propus mentinerea unei forte rusesti de pace de 2000 de soldati pâna în 2020 în Moldova au fost elocvente pentru a arata prioritatile Rusiei în procesul de reglementare transnistreana. Memorandumul Kozak nu a fost o sansa de reglementare a conflictului, ci o simpla tentativa de mentinere a trupelor rusesti în Moldova.