Renașterea și Spiritul Umanist al Antichității

Renaşterea si spiritul umanist al Antichităţii.

1. Contextul politic, economic şi social în care apare

Ajunsă în pragul anului 1300, societatea de pe Bătrânul Continent, avea nevoie de o schimbare radicală în toate ramurile colectivităţii existente. Această schimbare avea să fie cunoscută în următoarele trei secole, când se va desfăşura un amplu proces de restructurare în cadrul tuturor componentelor sale. Astfel, între secolele XIV-XVI s-a dezvoltat şi s-a impus un nou tip de economie, au avut loc marile descoperiri geografice, s-au conturat teritorial şi instituţional statele naţionale, iar ştiinţele, artele şi literatura au cunoscut o diversificare fără precedent. Comparativ cu Evul Mediu, societatea europeană a înregistrat o autentică ,,Renaştere’’.

Societatea din Epoca Medievală este dominată de către o economie naturală închisă, cu o circulaţie restrânsă a mărfurilor, şi care este puţin favorabilă progreselor. Organizarea socială este întemeiată pe dependenţa servilă sau pe cea vasalică, pe sistemul corporatist, în care omul era considerat precum un element al unei colectivităţi constituite (obşte, breaslă, stare socială etc.) nu reuşea să încurajeze o dezvoltare spectaculoasă a societăţii. Biserica controla gândirea şi viaţa culturală. Abaterile de orice fel de la modul de a gândi al Bisericii era considerată drept erezie şi era pedepsită într-un mod foarte aspru.

Toate acestea se află în concordanţă cu existenţa unei societăţi tipice tradiţionale, dar ele nu mai reuşeau să corespundă noilor realităţi economice care erau impuse de dezvoltarea oraşelor şi de apariţia unei noi pături sociale care va reuşi să ocupe un rol important în această perioadă, anume burghezia.

În urma cruciadelor s-a reuşit reluarea legăturilor comerciale cu Orientul, şi s-a revigorat circulaţia aurului şi a mărfurilor pe continentul european. Oraşele-repubilici din Italia care dominau în această perioadă comerţul din partea orientală a Mediteranei, au cunoscut începând cu secolul XIV, o dezvoltare economică şi demografică foarte importantă. Acestea, precum şi alte oraşe care erau centre economice importante (Florenţa, Roma, Milano, Venezia etc.) au reuşit să transforme Italia în regiunea cea mai dezvoltată din punct de vedere economic şi cultural, acest lucru fiind însă sprijinit şi de moştenirea romană din antichitate.

În urma acestei activităţi au reuşit să i-a naştere anumite pături bogate (negustori, bancheri, meşteşugari) ce puneau sub semnul întrebării vechea organizare social-politică şi cea morală, în special poziţia socială care era dobândită prin naştere şi ascetismul, ca model de viaţă. Era mare nevoie de profesionişti în domeniul administraţiei, în politică, diplomaţie pentru a fi asigurată buna funcţionare a oraşului.

Progresele şi reuşitele evidente realizate în domeniul construcţiilor şi cel al confortului casnic au început să pună sub semnul întrebării concepţia medievală a rolului neimportant pe care îl are omul în lume şi în societate, deoarece noile progrese şi realizări erau rezultatul inteligenţei şi al efortului uman.

2. Umanismul o nouă ideologie despre lume

În faţa trufiei nobililor şi a intoleranţei manifestată de clerici, burghezia avea nevoie de o nouă teorie, care să întemeieze valoarea umană nu pe naştere, ci pe meritele dobândite de-a lungul vieţii, care ar trebui să îi confirme sentimentul superiorităţii sale.

Această confirmare avea să fie dată de către umanism, care a reuşit să devină forma de conştiinţă a burgheziei. În acelaşi timp umanismul i-a dat acesteia încredinţarea că aspiraţiile pe care le are coincid cu direcţia căpătată de evoluţia ei socială şi în acelaşi timp a reprezentat o reacţie împotriva superiorităţii sociale pe care a înfăţişat-o nobilimea feudală şi de asemenea împotriva misticismului medieval.

Burghezia din Italia, Flandra şi cea din Germania nu se mulţumeşte să se împărtăşească din privilegiile lumii medievale, ci doreşte să aspire, să impună celorlalţi cererile sale, să domine societatea din această perioadă.

De la bun început scopurile pe care şi le propune nu se referă la consolidarea feudalismului, ci la destrămarea ordinii feudale. Reorganizarea societăţii pentru interesele burgheze nu se putea face fără credinţa într-un sens determinat al vieţii şi într-o ierarhie de valori care să se exprime într-un nou stil de viaţă. Umanismul nu dorea să justifice doar importanţa burgheziei ci să elaboreze şi un nou sistem de educaţie, care să fie în interesul capitalismului şi susţinerii ascendenţei clasei burgheze.

Astfel, în conformitate cu aceste scopuri se constituie acest nou ideal de cultură, care este caracterizat prin glorificarea vieţii, prin sentimentul valorii naturii, a omului şi a studiului antichităţii clasice. Astfel, umanismul a fost expresia acestui ideal, diametral opus ascetismului medieval.

Conceptul de umanism este de o importanţă primordială pentru definirea şi înţelegerea întregii culturi a Renaşterii. În esenţă umanismul denumeşte o anumită atitudine mentală, o anumită concepţie despre om şi societate, şi o anumită viziune despre lume şi viaţă, aşa cum acestea s-au exprimat ori s-au manifestat în diferite perioade ale istoriei. Astfel, se poate vorbi despre un umanism antic clasic, sau de unul alexandrin, bizantin, medieval, luminist etc.; dar constituit ca un curent de gândire ai cărui exponenţi deţin o poziţie recunoscută şi apreciată în societate. În forma sa plenară, substanţială, cu cele mai importante consecinţe în mai multe domenii ale culturii, cu o mentalitate penetrând şi influenţând filosofia şi arta, religia şi istoriografia, literatura şi gândirea politică, sistemul educaţional şi învăţământul - în acest sens, umanismul renascentist, umanismul secolelor Renaşterii este cel mai autentic, integral şi reprezentativ: este umanismul prin autonomază.

Afirmarea comunei şi evoluţia acesteia au constituit cadrul în care a apărut şi s-a dezvoltat umanismul, care reprezintă una dintre cele mai mari şi mai importante mişcări culturale din istoria Europei. În esenţă există trei cauze care au reuşit să contribuiască la afirmarea şi dezvoltarea umanismului.

Unul dintre ele este nevoia de profesionişti pentru diferite domenii precum administraţia, politica, diplomaţia, toate acestea pentru a se asigura o bună funcţionare a oraşului.