Cuprins
- - Tema 1: Fiziocraţia – “Ştiinţa ordinii naturale” –
- - Tema 2: Politica economică fiziocrată şi celebrul principiu “Laissez faire, laissez passer” –
- - Tema 3: Ideea supremaţiei naturii în concepţia fiziocraţilor –
- - Tema 4: Tabloul economic al lui Fr. Quesnay
- - Tema 5: “Legile naturale” şi “ordinea economică” în doctrina fiziocrată
Extras din proiect
Şcoala fiziocrată
Fiziocraţia – „Ştiinţa ordinii naturale”
FIZIOCRAŢIA reprezintă orientarea, cu precădere economica, apăruta în sec.
XVIII în Franța, care contesta intervenția statului în economie, susținând ca în societatea umana exista o ordine naturala care se impune prin evidenta si este opusa ordinii artificiale creata prin voința oamenilor; fiziocratism
Denumirea provine din cuvintele grecești “phyris” – natura si “craton”- putere, adică convingerea lor ca si în economia societăţii domnește o “ordine naturala” la fel ca si în natura. Economiștii fiziocrați au format o adevărată“şcoala” în frunte cu Francois Quesnay (1694 –1774).
Este doctrina economica din secolul al XVIII-lea care susține ca munca agricola constituie unica sursa de bogaţie.
Fiziocratii reprezinta prima Scoala economica organizata in adevaratul sens al cuvantului:
- un mentor (Fr. Quesnay),
- doctrina impartasita (ordinea naturala),
- un crez (fiziocratia = puterea naturii),
- o revista (Ephemerides du Citoyen),
- un sistem notional si mijloace de analiza proprii (Tabloul economic).
Pe acest temei fiziocratii s-au considerat si au fost recunoscuti ca primii ECONOMISTI.
Fiziocrații au fost un grup de economiști francezi cu vederi liberale care au criticat mercantilismul si au adus o serie de inovații importante în teoria economica. Fondatorii acestui curent sunt, in primul rand,ganditorii francezi François Quesnay, Dupont de Nemour,Vincent de Gournaz, Mercier de la Riviere, Baudeau,Mirabeau, Turgot, Le Trosne, Destut de Tracy si altii.
Numarul mare de adepti fracezi ai acestui curent de gandire economica poate fi pus in legatura cu conditiile si traditiile Frantei in domeniul agriculturii, dar ti cu interesul burgheziei agrare din aceasta tara de a-si mentine mai repede profiturile intr-o ramura care,virtual, nu cere investitii prea mari in comparatie cu industria. Mercier de la Riviére în lucrarea sa, “L’ordre naturel et essentiel des societies politiques”, considerată un adevărat cod al doctrinei fiziocrate defineste pentru prima oara fiziocratia ca fiind stiinta ordinii natural. Conceptul esențial elaborat de fiziocrați este fără îndoiala „ordinea naturala”de altfel Mercier de la Riviere definește fiziocrația”ştiinta ordinii naturale”. In viziunea fiziocraților ordinea naturala nu este impusa de voința oamenilor ci exista in mod natural si spontan este ordinea providențiala creată de Dumnezeu pentru fericirea oamenilor. Tot ce pot face oamenii este să încerce să o cunoască si sa i se supună. Dar cunoașterea nu este accesibila oricui ci doar spiritelor înalte,de aceea ceilalți trebuie sa accepte „valorile alese”si sa se conformeze.
Ordinea naturală a fiziocrației nu înseamnă primitivism ,ci este o ordine bazata pe proprietate si libertate. Fiecare individ trebuie sa găsească in mod liber calea de a se supune ordinii naturale fără nici o forță coercitiva exterioara ci ghidat de balanța psihologica si interesul particular. Prin balanța psihologica ,fiziocrații înțelegeau ceea ce astăzi numim criteriul eficientei. Quesnay explica balanța psihologica astfel: sa obţină cea mai mare satisfacție prin cheltuiala cea mai mica posibila ,aceasta-i perfecțiunea conducerii economice”.Reacțiile la unele consecințe ale politicii economice mercantiliste nu s-au lăsat așteptate.
Ordinea economica gândita exclusiv prin voința suveranului, atotputernicia statului cu înăbuşirea liberei inițiative, imoralismul economic ridicat la rangul de principiu, exacerbarea rolului comerțului si sacrificarea agriculturii nu puteau rămâne fără contrareacții.
Ca urmare, o noua filosofie sociala, cu valori fundamentale in ordinea naturala, liberalism si dreptul de proprietatea, se instalează si se impune la finele secolului XVII si începutul secolului XVIII. Concepția despre ordine naturala si legile naturale din economie a constituit un argument esențial in apărarea liberalismului economic împotriva mercantilismului.
“Fiziocrații dau forma cea mai șlefuita noii paradigme. Ei făuresc o noua doctrina, in esența liberala. Punerea ei in practica are nevoie de o noua concepție despre mecanismul economic de ansamblu. Pregătirea terenului este făcuta de un număr de economiști francezi si englezi care manifesta predilecție pentru abordarea problemelor economice in termeni de circuit,fie de expresie monetara, fie in expresie fizica.” (Pohoata Ioan – Doctrine economice ).Ca doctrina si politica economica fiziocrația a apărut, in principal, ca o reacție la mercantilism in sensul ca:
- imoralismul mercantilist ii opune o filosofie umanista si liberala;
- protecționismul este înlocuit cu liberschimbismul:
- bulionismului spaniol si îmbogăţirii prin bani sau comerț ii opune o agricultura puternica, singura considerata creatoare a unui surplus;
- concepției mondoeconomice statice si jocului cu suma nula ii opune o viziune dinamica; libertatea schimbului si in general, libera circulație a bogaţiei se pot realiza in profitul tuturor.
Fiziocrații doresc sa apere ordinea naturala si in principal,atributul sau fundamental: proprietatea Proprietatea este sursa libertatii. Daca acestea doua sunt garantate, ordinea naturala este „evidenta”. Accentul este pus pe proprietatea in forma personala privita ca „dreptul de posesiune asigurat si garantat de forța unei autorităţi titulare”(Du Pont de Nemours ) a fi proprietar, personal, desemna calitatea de a dispune, după propria voința, de propriile posibilităţi si „facultăţi”, de a urmării propriul interes si de a uza de roadele muncii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Scoala Fiziocrata.doc