Sfântul Ioan al Crucii

Introducere

Ioan al Crucii a fost numit „misticul misticilor”. Radicalitatea doctrinei sale și dovada pe care el însuși o dă prin viața sa, justifică acest apelativ. Angajamentul în reformarea ramurii masculine a Carmelului, după întâlnirea cu Tereza a lui Isus, în 1567, la scurt timp după ce a fost sfințit preot, lunga experiență de confesor și de director spiritual, dificultățile de tot felul pe care le-a avut de înfruntat, de la extrema sărăcie din copilărie până la disensiunile cu Carmelitanii încălțați, toate acestea, dacă era nevoie, ar fi fost de ajuns să-l readucă pe fratele Ioan la durele și simplele realități ale existenței, însă idealul lui de sfințenie l-ar fi putut face să le uite.

Această lucrare, cu titlul Sfântul Ioan al Crucii (1542-1591) este structurată în două capitole.

În primul capitol m-am oprit asupra vieții sfântului Ioan al Crucii. Pe rând, tratez despre nașterea, copilăria și tinerețea sa, despre alegerea sa de a intra în Ordinul Carmelitan, cu toate că în secolul al XVI-lea, în Spania, erau multe alte ordine religioase, în rândul cărora ar fi putut intra. Ulterior, prezint, pe scurt, despre reforma Ordinului Carmelitan; mai întâi despre istoria Ordinului Carmelitan, apoi despre viața sfintei Tereza de Ávila. În cele din urmă voi descrie rolul pe care l-a avut sfântul Ioan al Crucii în cadrul reformei, dar și despre viața și moartea sa.

În cel de-al doilea capitol m-am oprit asupra operei sfântului Ioan. Opera sa scrisă, scurtă, toată inspirată de Biblie (care îi este sursa vie) și de propria experiență mistică, cuprinde mai ales poezii care au făcut obiectul unor comentarii în proză la cererea discipolilor săi. Urcarea Muntelui Cârmei și Noaptea întunecată a sufletului tratează despre faza activă, apoi pasivă a ascensiunii sufletului spre Dumnezeu; Cântarea spirituală prezintă celebrarea nupțială a unirii divine; Flacără Vie a iubirii arată plenitudinea sufletului devenit „Dumnezeu prin participare”.

Capitolul I

Viața sfântului Ioan al Crucii

Ioan al Crucii s-a născut într-una dintre cele mai ilustre epoci ale literaturii spaniole, denumită, de istoricii literari, și „secolul de aur”; această epocă cuprinde perioada Renașterii din secolul al XVI-lea și perioada Barocului din secolul al XVII-lea. Această perioadă marchează începutul procesului de formare atât a literaturii dramatice, ilustrată de Lope de Vega (1562-1635), a romanului spaniol, reprezentat de Miguel de Cervantes (1547-1616), cât și a literaturii mistico-religioase, promovată de cele două școli: castiliană, de la Salamanca, și andaluză, de la Sevilla. Această epocă este marcată de domniile lui Carol Quintul și Filip al II-lea .

1. Nașterea și copilăria

Sfântul Ioan al Crucii s-a născut în anul 1542 la Fontiveros, un orășel situat la mijlocul distanței dintre Ávila și Salamanca. Pe vremea aceea, Fontiveros avea vreo cinci mii de locuitori. Fontiveros este un cătun pierdut din provincia Morona, unde se află și mănăstirea carmelitelor încălțate .

Ziua exactă a nașterii nu i se cunoaște. La naștere, copilul a primit numele de Ioan de Yepes y Alvarez. Gonzalo de Yepes, tatăl lui Ioan, este un tânăr din Toledo de origine nobilă, dedicat comerțului cu mătase, în acel timp foarte înfloritor. În timpul unei călătorii de afaceri, întâlnește o țesătoare tânără, orfană și săracă: Caterina Alvarez. Se îndrăgostește și se căsătorește cu ea, împotriva voinței puternice a rudelor sale bogate, care îl dezmoștenesc.

Puțin după nașterea lui Ioan, tatăl se îmbolnăvește grav și, după doi ani de boală, își dă ultima suflare. Pe jos, cu doi copii mici, și purtându-1 încă în brațe pe Ioan, cerșind, Caterina face o călătorie de aproximativ 180 km spre Toledo, pentru a cere ajutor de la rudele bogate ale soțului. Nu obține nimic. Astfel, micuța familie își reia viața săracă, mutându-se succesiv în orașe din ce în ce mai mari, unde poate mai ușor să primească ajutor .