Terorismul - problemă contemporană

Prefaţă

a) Expunerea obiectivelor propuse

Obiectivele lucrarii: prin lucrarea data imi propun sa evaluez si sa analizez fenomenele teroriste ce au avut loc,cauzele din care se nasc actele teroriste si cum pot fi stopate aceste fenomene destul de grave pentru societate.Terorismul este o realitate veche decind lumea. Probabil prima caracterizare, sau mai precis,prima autocaraterizare comportamentala a unui terrorist apare in catehismul revolutionar scris de Neciaev-un cunoscut anarhist,membru al organizatiei clandestine Narodnaya Volya (Vointa Poporului)-cuprinde filosofia terorii concentrate, a personalismului nihilist,a nesociabilitatii acestui tip uman atit de diferit de majoritatea oamenilor,incit,pare a reprezentao alta specie.

,,Revolutionarul, este un om dedicate. El nu are simpatii personale,nu are afaceri personale, nu are emotii atasamente,proprietate sau nume. Totul in el este subordonat unui singur scop, unei singure pasiuni-revolutia Revolutionarul se rupe de toate legaturile sale cu ordinea sociala, cu lumea, de legile acesteia,de morala si de cutume Moralitatea sa consta in tot ceea ce contribuie la victoria cauzei sale. Morala publică este dipretuita. Imoral si criminal este tot ceea ce se interpune intre el si scopul său. Zi şi noapte el nu trebuie să aibă decît un singur gînd,o singură dorinţă: distrugerea nemiloasă el trebuie sa fie gata să distrugă tot ceea ce îi stă in cale”.

Actionînd sub deviza ,,Nu exista oameni nevinovati ”,teroristii practica metode inimaginabile de violenţă (bombe artizanale, deturnări de nave, atacuri sinucigaşe, incendii, rapiri, atacuri chimice, bacteorologice),mizînd pe efectele media şi interesele constructorilor noii ordini mondiale.

Reflectînd asupra acestor rînduri nu poti sa nu te intrebi: Ce fenomen poate transforma un om din societate intr-un lup singuratic măcinat de turbare? Ce poate schimba într-atît omul de ajunge fiară? Cum putem defini această stare, această violenţă premeditată împotriva tuturor valorilor ce definesc umanitatea şi pe care le respectăm de secole şi milenii? Prin lucrarea de faţă urmăresc să formulez unele răspunsuri cît mai plauzibile la aceste întrebări, să descifrez conţinutul,determinarile si impactul acestui flagel social şi deopotrivă să sintetizez unele strategii şi tactici de prevenire şi combatere lui.

Voi prezenta caracteristicile si modul de manifestare a terorismului, cauzele lui, punctele forte şi cele slabe.

b) Conţinutul introductiv

Definirea terorismului este o problemă de percepţie culturală, politică şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin teroare.

Unii sociologi şi politologi susţin că, în principiu, nu se poate da nici o definiţie a terorismului deoarece însuşi procesul de elaborare a unei definiţii face parte dintr-un context mai larg de contestare a ideologiilor şi obiectivelor politice. Definiţiile susţin argumentul că perspectiva se poate schimba în funcţie de momentul şi de locul unde are loc actul terorist.

Noţiunea de „terorism” este din punct de vedere etimologic un derivat de la „teroare” cuvânt de origine latină. Încă înainte de romani, în mitologia greacă, teroarea (Phobos) şi frica (Deimos) erau numele date celor doi cai, care trăgea carul de luptă al lui Ares, zeul războiului. Simbolistica acestor cuvinte este semnificativă. Războiul, lupta, conflictul presupun recurgerea la folosirea forţei, a mijloacelor violente, distructive. Resorturile psihologice ale acestui proces sunt: frica (teama) şi teroarea. Grecii subliniau independenţa relativă dintre aceste două concepte ce se interrelaţionează. Frica este cunoscută de ei şi ca o reacţie a cetăţenilor eleni la schimbările politice majore din cetate (polis), dacă aceste schimbări erau atât de semnificative încât să ameninţe securitatea lor individuală şi a comunităţii sociale din care făceau parte.

Prin noţiune de teroare – luată de sine stătător – se înţelege o stare de teamă extremă care înspăimântă, tulbură şi paralizează.

La rândul ei violenţa este definită ca implicând recurgerea la forţă, de către un individ sau un grup în vederea prejudicierii integrităţii unor persoane sau bunuri.

Unii specialişti consideră terorismul ca fiind forma cea mai organizată de teroare. Adversarii acestei idei subliniază insă faptul că teroarea este o stare psihică, în timp ce terorismul se referă la o activitate socială organizată. Opiniile cele mai polarizate sunt cele conform cărora teroarea poate surveni fără terorism şi, respectiv, că teroarea este cheia care declanşează terorismul.

Înţelegerea terorismului este dificilă deoarece termenul prezintă conotaţii diferite pentru oameni. Din acest motiv, teoreticienii fenomenului caută o bază comună de discuţie, unele idei sau conceptualizări general valabile şi acceptabile

Un autor a listat 109 definiţii ale terorismului, formulate intre anii 1936 şi 1981, şi fără îndoială, de atunci au mai apărut sute. Cu toate acestea, specialiştii consideră că nu suntem mai aproape de o definiţie generică a fenomenului comparativ cu 50 de ani înainte.

Frank C. Carluci III, Secretar al Apărării în timpul administraţiei lui Bush, consideră că „Terorismul este în mod esenţial o tactică, o formă de luptă politică destinată atingerii unor scopuri politice. Terorismul poate fi înscris în categoria conflictelor de mică intensitate şi descris ca război purtat la limita minimă a spectrului violenţei, război în care conotaţiile politice, economice şi sociale joacă un rol mai important decât în cazul celui clasic, purtat de puterea militară convenţională”.

Aceste formulări nu sunt greşite, incluzând multe elemente asociate cu terorismul. Analizate cu atenţie, ele relevă insă o pronunţată notă descriptivă în dauna demersului de definire propriu-zisă, precum şi o tendinţă de generalizare care le fac aplicabile aproape oricărei forme de violenţă politică. Din acest motiv ele nu pot căpăta acceptare internaţională în vederea folosirii lor ca bază conceptuală a acţiunilor antiteroriste şi contrateroriste specifice.

În plus, constrângerilor de natură politică care îngreunează definirea terorismului li se adaugă, de asemenea, probleme de ordin semantic. Deşi cuvântul terorism are peste tot în lume o conotaţie negativă, el este atât de imprecis şi atât de evocator din punct de vedre emotiv încât este adesea folosit pentru a acoperi o varietate de activităţi.

Terorismul este o tactică de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazează pe acte de violenţă, sabotaj sau ameninţare, executate împotriva unui stat, organizaţii, categorii sociale sau împotriva unui grup de persoane civile, având ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frică şi intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entităţii respective pentru a determina să acţioneze în conformitate cu dorinţele teroriştilor, în cazul în care acest obiectiv nu poate fi îndeplinit prin mijloace convenţionale.