Tratatul de la Maastricht

Contextul istoric al Tratatului de la Maastricht

Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei” . Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE și a Tratatului Euroatom acest document este și actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituții definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.

Tratatul de la Maastricht este rezultatul a doua conferinte interguvernamentale, una in cadrul careia s-a discutat despre Uniunea economica si monetara si alta in care s-a dezbatut despre crearea unei Uniuni politice. Ambele conferinte interguvernamentale si-au inceput lucrarile in 1990 si s-au incheiat in decembrie 1991 cu un proiect de Tratat asupra Uniunii Europene.

După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht, tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepție de neconstituționalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993.

Conform unor opinii,preambulul Tratatului de la Maastricht reflecta esența gândirii lui Jaques Delors: construirea unei noi Europe reclama saltul la un nou stadiu al integrării, prin crearea Uniunii Europene.

Insitutiile urmau sa aibă responsabilitati in anumite domenii,aceste responsabilitati fiind pana atunci rezervate guvernelor naționale. Tratatul marchează astfel trecerea la o nouă etapă în procesul de creare a unei “uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei” .

Tratatul a instituit o Uniune Europeană formată din cele 12 state membre ale Comunităţilor Europene: Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia şi Spania, la care au aderat apoi încă 15 state (în 1995: Austria, Finlanda şi Suedia, în 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria, în 2007: Bulgaria şi România)

Obiectivele Uniunii Europene

Prin Tratatul asupra Uniunii Europene,apreciat de Francois Mitterand ca fiind unul dintre cele mai importante evenimente din ultima jumătate a secolului al XX-lea ,Uniunea isi propunea ca obiective:

1.promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil ,prin crearea unui spațiu fara frontiere interne ,prin intarirea coeziunii economice si sociale si stabilirea unei uniuni economice si monetare care sa cuprindă o moneda unica;.

2.afirmarea identitatii Uniunii Europene pe scena internaționala,prin implementarea unei politici externe si de securitate comune,prin definirea unei politici de apărare comuna;

3.intarirea protecției drepturilor si intereselor cetățenilor statelor membre,prin instituirea unei cetățenii a Uniunii;

4.dezvoltarea unei strânse cooperări in domeniile justiției si afacerilor interne;

5.mentinerea si dezvoltarea aquis-ului comunitar.