Viața în Epoca Bronzului

Cap. I. Introducere

Odată cu sfârşitul epocii neolitice şi mai ales în timpul perioadei de tranziţie,în viaţa comunităţilor umane din spaţiul carpato-balcanic intervin schimbări majore ce anunţă debutul unei epoci istorice După lungile si agitatele milenii ale neoliticului se termină fenomenul firesc de sedimentare în sânul triburilor de pe teritoriul României şi al regiunilor înconjurătoare, iar începutul difuzării metalurgiei bronzului justifică denumirea de epoca bronzului dată acestei noi etape în dezvoltarea civilizaţiei

Trecerea la epoca bronzului pe teritoriul României reprezintă doar un aspect regional al unui proces mai lung care a cuprins spaţii întinse din Europa Din Anatolia, peste Marea Egee, fenomenul atinge ţărmurile Greciei, pătrunde in interiorul Peninsulei Balcanice în Thracia, Macedonia, Thessalia, îşi continuă difuziunea la nord de Munţii Balcanici şi la Nord de Dunăre prin zona centrală, împădurită a Munteniei. Cuprinde la început părţile centrale ale României după care se răspândeşte spre vest şi nord est Cu acest prilej ţara noastră a fost legată mai strâns, cum era şi firesc, de regiunile imediat învecinate şi se încadrează astfel într-o arie istorică ale cărei limite au fost, în linii mari, spre est Prutul, spre nord şi nord-vest cursurile superioare ale Bugului apusean şi Vistulei şi Slovacia, spre vest şi sud-vest Dunărea mijlocie de la Bratislava la Porţile de Fier, iar spre sud lanţul Munţilor Balcani

Acum se petrecuse din punct de vedere etnic şi lingvistic, un dublu proces de asimilare sau mai exact, un dublu proces cu două aspecte: unul este acela al încheierii contopirii noilor veniţi în marea masa autohtonă a populaţiilor eneolitice, iar al doilea este acela al indoeuropenizării lingvistice a acestora din urmă Astfel observaţiile arheologice dovedesc că nu a fost vorba nici de distrugerea, nici de izgonirea totală de către noii veniţi a vechii populaţii neolitice, ci mai degrabă de o convieţuire şi un amestec, în aşa fel încât substratul local este asimilat lingvistic dar asimilează cu vremea, cultural, pe noii veniţi Abia de acum încolo se poate da un nume populaţiilor care locuiau în spaţiul carpato-dunărean ale cărei limite le-au depăşit de altfel mult, mai ales înspre sud:este vorba de triburile proto-trace, strămoşii tracilor cunoscuţi prin izvoarele scrise din timpurile istorice.

Se poate deci spune că începutul epocii bronzului coincide cu încheierea procesului complex de sinteză culturală, etnică, lingvistică de la sfârşitul perioadei de tranzitie

Cap. II. Consideraţii de ordin general

II.1.Culturile epocii bronzului

În cadrul Europei sud-estice şi centrale, culturile epocii bronzului din România formează, în asamblul lor, o unitate. Aceasta se manifestă cu tărie atât în domeniul culturii materiale, cât şi în acela al culturii spirituale şi pe plan etnic Pe baza unei dezvoltări a fondului local şi a fructificării acestuia cu elemente aduse din afară, în speţă egeo-mediteraneene, au luat naştere şi s-au dezvoltat de-a lungul epocii bronzului, în aceste părţi ale Europei, culturi diferite care împreună cu cele din Europa centrală şi occidentală, dovedesc că în această etapă a orînduirii comunei primitive, Europa începe să câştige din decalajul în care se găsea faţă de Orient. Influenţa culturii miceniene se dovedeşte a fi fost unul dintre factorii externi care au exercitat o activă înrâurire asupra dezvoltării locale, întocmai de altfel ca şi în bazinul central şi occidental al Mediteranei.

În perioada timpurie a bronzului se formează pe teritoriul Munteniei şi în sud-estul Transilvaniei, cu răspândiri apoi şi dincolo de aria iniţială, complexul Glina , reprezentând prima sinteză a epocii bronzului din România,constituită pe fondul eneolitic Gumelniţa, influenţat de elemente de origine răsăriteană, meridională şi nordică. În contact cu alte elemente din nord-est şi est a căpătat un aspect regional cunoscut sub numele de Schneckenberg, de unde şi denumirea de Glina-Schneckenberg sau Glina III-Schneckenberg dată aceste culturi după al treilea strat din tell-ul de la Glina şi aşezarea de la Schneckenberg-Dealul Melcilor, de lângă Braşov În evoluţia ei se deosebesc trei faze, pe baza celor constatate îndeosebi la Glina, dintre care una mai veche, Protoglina, purtând mai multe trăsături din perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului şi alte două mai noi, corespunzătoare culturii Glina propriu-zisă

În aceeaşi vreme in Banat sunt atestate unele forme întârziate ale culturii Coţofeni ; eventual primele începuturi ale culturii Periam-Pecica , numită astfel după două staţiuni importante situate pe cursul inferior al Mureşului. Denumirea de Periam-Pecica este utilizată de specialiştii români, cei străini preferând-o pe cea de Mureş (Maros). Aria culturii, nu foarte extinsă, este astăzi destul de bine delimitată, axa sa fiind cursul inferior al Mureşului până la confluenţa acestuia cu Tisa, descoperirile propriu-zise nedepăşind cu mult spre vest cursul celei din urmă. Spre nord limita pare să fie constituită din cursul Erului, în vreme ce spre sud descoperirile Periam-Pecica depăşesc foarte putin valea Arankăi (Zlatiţa)