Alexandru Macedonski - Teoretician al Simbolismului

ARGUMENT

Personalitate complexa, spirit inovator, Alexandru Macedonski s-a remarcat în literatura româna prin opera sa de o mare valoare, prin stilul sau inconfundabil, prin multitudinea curentelor abordate.

Poet modern, precursor al simbolismului european si teoretician al simbolismului românesc, creatia sa constituie o sinteza, el îmbinând elementele apartinând clasicismului, romantismului, parnasianismului si simbolismului, fapt pentru care istoria literara cu greu l-a putut fixa într-un curent literar.

Mi s-au parut interesante opiniile si argumentele cercetatorilor referitoare la opera sa, la locul pe care acesta îl ocupa în literatura noastra.

Astfel, Nicolae Davidescu îl considera cel mai mare clasic al nostru, G. Calinescu afirma ca Macedonski este un romantic de tip Byron – Musset, elementele parnasiene regasite în „Rondelurile” sale fac parte acesta ca un poet parnasian.

Deoarece s-a pus mereu întrebarea daca Macedonski este un poet romantic, în lucrarea de fata, mi-am propus fara sa contrazic critica, sa-l încadrez si eu pe acest poet într-un curent literar.

Am evidentiat în acest scurt studiu caracterul romantic si simbolist al operei sale, între aceste curente literare consumându-se experientele estetice ale acestuia.

În prima parte, m-am axat pe ciclul „Noptilor” prin care Macedonski este considerat poet romantic, am evidentiat temele si procedeele romantice pe care autorul „Noptilor” le-a folosit.

În partea a doua a studiului, am prezentat opiniile poetului referitoare la simbolism, precum elementele simboliste întâlnite în opera sa.

Spirit cultivat, poet, prozator, dramaturg si publicist, Alexandru Macedonski a lasat literaturii române o opera de o valoare incontestabila.

Contemporan cu Eminescu si cu generatia marilor clasici, s-a deosebit de acestia, atât prin structura sa umana, cât si prin conceptia literara, fiind considerat un scriitor de tranzitie, deoarece a îmbinat elementele romantice cu cele simboliste si parnasiene.

Critica literara a încercat sa-l încadreze pe poet într-un curent literar, fapt care a generat controverse. Unii cercetatori, precum Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Nicolae Davidescu, l-au încadrat în clasicism, cei mai multi critici l-au considerat romantic, Macedonski se considera, dupa cum el însusi marturisea, un poet simbolist. Elementele parnasiene care se regasesc în opera sa,i-au determinat pe unii cercetatori sa-l încadreze în curentul parnasian. Criticul literar George Calinescu afirma ca „la Macedonski întâlnim un romantism de tip Byron – Musset care se amesteca cu un parnasianism pictoric, dar si cu ecouri de simbolism, ceea ce arata ca nu-l putem fixa într-un curent literar si totodata remarcam polivalenta creatorului”.

Într-un studiu consacrat lui Macedonski , A. Marino sustinea ca „desi acesta era promotor al unui curent antiromantic, el ramâne totusi un temperament romantic, poet al eului contradictoriu reflectat în creatie printr-o suita de dihotomii: elevatie – prabusire; vointa – fatalitate; revolta sociala – sete de liniste; evadare – regresiune.” Tot A. Marino considera ca poetul poate fi citit cu un ochi clasic si cu unul modern, opera sa impunând sinteza, dar si selectie.

Macedonski realizeaza necesitatea înnoirii liricii noastre de la sfârsitul secolului al XIX – lea, afectata de tendinte nonestetice si propune mai mult în plan teoretic solutii pentru iesirea din impas. În articolele sale, poetul a încurajat parnasianismul, naturalismul, decadentismul si simbolismul, tot ceea ce se deosebea de poezia româneasca si putea impresiona prin bizar si neobisnuit.