Elemente Mitice în Basmul Popular Românesc

Argument

Unii spun că un basm este o prezentare poetică a unui adevar spiritual, iar alţii sunt de părere că un basm este o poveste fantastică, neadevărată, cu o structură tipică, însă originea basmelor nu a fost descoperită.

La intrebarea "ce sunt basmele?" se caută încă un raspuns concret, însă până în prezent s-au descoperit patru origini diferite care încearcă să explice ce este basmul şi unde s-a născut. Dar fiecare dintre aceste origini va reflecta în conţinutul ei ideea generală a celui ce a elaborat-o.

Basmul povesteşte nişte peripeţii fantastice din care se desprinde concepţia de viaţă a poporului, el este în acelaşi timp poezia dorinţelor împlinite pentru că tot ce nu este posibil în lumea reală devine realizabil în basm.

G. Călinescu afirmă că „Basmul e un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume fiinţe himerice, animale. […] Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici, n-avem de a face cu un basm."

Lucrarea de faţă îsi propune evidenţierea elementelor mitice în basmul popular românesc, referire facându-se la “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”de Petre Ispirescu , un basm românesc destul de cunoscut şi apreciat atât în rândul marilor critici cât şi în rândul cititorilor celor mici dar şi a celor mari.

În primul capitol al acestei lucrări intitulat Basmul, am realizat o prezentare a basmului, a clasificării şi caracteristicele acestuia în general, dintre care cele mai importante fiind: opera epică este transmisă prin viu grai sau scris, din generaţie în generaţie, acţiunea basmului are la bază un conflict sau o luptă dintre forţele Binelui şi forţele Răului, dintre adevăr şi minciună, între inteligenţă şi forţă fizică, planul narativ este linear, personajele pot fi reale sau fantastice având puteri supranaturale, creeându-se astfel unele opoziţii umane, cum că, cei puternici înving întotdeauna pe cei slabi iar în ceea ce priveşte deznodământul basmului, el constă întotdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative, şi având un final fericit.

Analiza propriu-zisă a acestui basm am incercat să o realizez în capitolul al doilea a acestei lucrări intitulat Elemente mitice din basm, punând în evidenţă o analiză amănunţită asupra miturilor cum ar fi: personajele mitice pozitive, personajele mitice negative, timpul şi spaţiul dar şi ”ciferele magice” care după părerea mea sunt cele mai atractive si cele mai uşore lucruri de reţinut după o primă lecturare a unui basm.

Printre personajele pozitive ale basmului se numără: Prâslea cel voinic, Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos, care este prezentat ca fiind un tânăr chipeş, strălucind de frumuseţe şi plin de duioşie. El este eroul basmelor, reuşeşte să învingă răul şi să înfrunte toate greutăţile şi obstacolele ce îi apar în cale, deasemenea acesta se află printre eroii mitici străbătând drumul lung şi greu al iniţierii masculine, prin coborârea în lumea de dincolo, prin moarte temporară şi înviere.

În ceea ce priveşte timpul si spaţiul din basm putem spune că acest echilibru spaţio-temporal de la început “A fost odată ca niciodată” se rupe, eroii pleacă la drum fără să ştie când vor ajunge la capătul lui, sau cum se va termina călătoria lor. Evenimentele relatate în basm, sunt plasate într-un timp şi spaţiu imaginar, iar spaţiul sau drumul pe care trebuie sa-l parcurgă eroii în căutările lor este unul plin de primejdie, aflat mereu în pustietate, infern, departe de civilizaţie.

În final concluzia acestei lucrări ne va ajuta la realizarea unei imagini de ansamblu despre elementele mitice din basmul popular românesc dar şi despre basm ca naraţiune fictivă în care nimeni nu crede cu excepţia copiilor de o anumită vârstă.

CAPITOLUL I

Basmul

I.1 Consideraţii generale

Basmul desemnează o specie a epicii populare şi culte, în proză, mai rar în versuri, în care personaje imaginare (regi, zâne, căpcăuni, zmei) fiind purtătoare ale unor valori simbolice (binele şi răul în diversele lor ipostaze), traversează întâmplări fantastice în care forţele Binelui triumfă întotdeauna asupra Răului. Termenul de basm provine din slava veche şi înseamnă “născocire”, “scorneală”. Criticul literar G. Călinescu în lucrarea “Estetica basmului” numea basmul “oglindire a vieţii în moduri fabuloase”. Basmul este o creaţie literară care la origine se comunică prin viu grai, de la un povestitor către ascultătorii săi. Acest mod de transmitere se numeşte oralitate. Basmul poate fi ilustrat sub diferite tipuri: cu animale (povestiri cu protagonişti animale): ”Capra cu trei iezi ”, ”Punguţa cu doi bani”, basme fantastice: naraţiuni în care este reprezentată o lume neobişnuită, fabuloasă “Povestea lui Harap-Alb”, “Povestea porcului”, basmul popular ” Prâslea cel voinic şi merele de aur”.