Literatură aservită ideologiei comuniste

Reevaluarea literaturii romane scrise in timpul regimului comunist este o obsesie rezistenta in spatiul cultural romanesc.

Unii cred ca, despre aceasta perioada, sint indreptatiti sa scrie, mai ales cei care au fost martorii si actorii acelei epoci ciudate din punct de vedere politic, ca numai aceia care au cunoscut in mod nemijlocit regimul, rigorile, cenzura si comportamentele scriitorilor de atunci pot scrie „adevarata“ istorie a literaturii romane de pina in 1989.

Oricit ar parea de cinic, literatura romana scrisa in comunism este cea mai incitanta, dificila si complicata literatura scrisa vreodata in spatiul romanesc, tocmai prin amestecul incredibil de morala si estetica, de idei literare si ideologie politica, de compromis si rezistenta, de reusita si ratare.

istoric

Realismul socialist reprezinta doctrina comunista oficiala proclamata în 1932 de Comitetul central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, privind stilul si continutul obligatoriu al creatiilor din domeniul literaturii, artelor plastice si muzicii.

istoric

Stalinismul cultural, între 1948 si 1956, distruge vechiul sistem românesc de valori si institutiile culturale corespunzatoare, propunând-si realizarea omului "de tip nou", dupa trasaturile sovietice.

În 1948 s-a tiparit un catalog de 522 de pagini, cuprinzând aproximativ 8.000 de titluri de carti si reviste interzise, care au fost scoase din bibliotecile publice si din manualele scolare. Operele unui numar de autori sunt interzise în întregime:Radu Gyr, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu etc. În cazul literaturii si culturii universale, lista interdictiilor este imensa: Platon, Spinoza, Nietzsche, Bergson, Edgar Poe, Gide etc.

istoric

Debutul simbolic al realismului socialist în literatura, ca ideologie oficiala, are loc în ianuarie 1948 o data cu ciclul celor trei articole publicate în Scînteia sub semnatura lui Sorin Toma, intitulate "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", despre opera poetica a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de o duritate extrema si marcheaza ruperea totala fata de valorile trecutului: "Cu un urît mirositor vocabular [ ], Arghezi nu face în poezie decât ceea ce a facut Picasso în pictura, introducând ca material artistic excrementele Crâmpeie de frumusete adevarata se mai întâlnesc pe ici-colo în poeziile lui Arghezi "

istoric

În anul 1949, "Societatea compozitorilor români" este desfiintata si în locul ei este creata Uniunea Compozitorilor din România.

În anul 1950 se înfiinteaza Scoala de literatura "Mihai Eminescu", cu scopul de a forma o noua generatie de scriitori în Republica Populara Romîna.

Dupa moartea lui Stalin,1953, si o data cu procesul de destalinizare, obligativitatea realismului socialist a început treptat sa piarda din severitate, nemaifiind impus cu atâta constrângere creatorilor de literatura si arta. Se trece la "reconsiderarea" operelor multor scriitori din literatura româna si universala, pâna acum interzisi, care se publica în editii critice.

istoric

Intre anii 1948 si 1950 era promovat si conceptul ce se referea la o miscare socio-culturala ce respingea mostenirea culturala a trecutului si punea in prim-plan cultura privitoare la proletari si care era asemanator cu realismul cultural, fiind insa numit proletcultism.

In 1955 este desfiintata Scoala de literatura "Mihai Eminescu“.

1971 este anul declansarii “revolutiei culturale” romanesti, an ce avea sa stopeze “liberalizarea” si ”deschiderea”.

disident

,,Eu eram la terminarea stagiului militar si pot sa spun exact ce era chiar vreau sa spun ca sunt uimit cateodata de unii cand afirma "ce bine era pe atunci!"; sigur nu au fost persecutati sau nu au avut pe nimeni in familie persecutat de secu!Oare s-a uitat complet cum a fost? Eram copil si ma trimiteau parintii sa stau la cozile interminabile cu cartela de alimente in mana portia de ulei, zahar, jumatatea de paine, faina, totul se dadea cu ratia! Trebuia sa ai si buletinul sa dovedesti ca esti localnic! Portia de curent, portia de butelie (stateam cu zilele dupa o butelie!), portia de TV (2 ore pe zi!!!!): sa-mi spuna cineva acum, la peste 50 de canale TV, cum si-ar imagina viata cu 2 ore de TV pe zi Sau cum trebuia sa stai, copil fiind, 5-8 ore in caldura de 35 grade pe stadioane, cu cravata legata la gat si cu pancarda in mana sa lauzi "fiul iubit" si "academiciana de inalt renume mondial" cum circulau masinile o zi cele cu numar cu sot, alta cele cu nr. fara sot cum cele cu nr. din trei cifre erau salutate de militieni si sa te fereasca sfantul sa le atingi cumva ca erau "de la partid" cum te ascundeai ascultand "Europa Libera" si te fereai sa zici chiar celui mai bun prieten ce-ai auzit ca-ti era frica sa nu fi parat ce muzica era pe Metronom!

disident

,, Locuintele? Cum traiesc oare cei din blocurile cu bai comune? Cu caldura, ce-i drept, nu s-a schimbat prea mult Sucuri? Aracola cea vestita cu soareci in sticle (cine zice ca nu e adevarat, minte chiar eu am patit asta!), guma de mestecat Gumela care se spargea in gura la radio se facea publicitate la Flores, Vitis si Codrut si Litoral nici nu le-am vazut vreodata! Doar Brifcor era ceva mai bun, pe care-l beam doar prin Poiana Brasov Si asa mai departe e foarte greu de trait acum in Romania, e drept, dar, daca ar fi de comparat cele doua perioade nici nu se discuta, doar cei care au avut in familii pe cineva cu functie mare in pcr si la care toata lumea se inclina in fata merg si plang la mormantul lui ceau unde mai pui ca-i luau de pe tractor si-i puneau in functii la conducerea judetului mi-e scarba cand imi aduc aminte! Despre nivelul de civilizatie da, poate era mai bine, oamenii respectau mai mult, dar si asta se datora fricii de represiuni sau de a intra in colimator cei fara serviciu (foarte rar!) sau cu probleme erau trimisi la canal dar lucrau cot-la-cot cu elevi de clasa a 10-a, fosti preoti, oameni de stiinta si cultura (prea destepti pentru partid!) sau soldati facand "instructie la TRL(tarnacop-roaba-lopata)"Epoca comunista - o porcarie la care ne-au inhamat bunii nostri vecini rusi, se vede ca inca le place sa le fie de bine si sa aibe parte de ea cat mai mult timp de-acum incolo!!”

jurnalist

Dilema om-opera devine ridicola in cazul acestei perioade. Intr-o epoca in care intruziunea politicului in viata oamenilor mergea pina la controlul nasterilor, ascultarea discutiilor din familie sau urmarirea celor mai neinsemnate miscari, a discuta literatura independent de mediul in care a fost creata este o intreprindere naiva.

In 1948, cenzura ideologica s-a institutionalizat, cu efecte asupra tuturor domeniilor de creatie sau de activitate culturala. Au fost stabilite liste cu publicatii, opere sau autori care pot vedea lumina tiparului, si liste cu publicatii si opere care trebuiau interzise, cu autori care trebuiau scosi din circuitul public. Bibliotecile publice au fost epurate de lucrarile interzise, dar au fost invadate de traduceri din literatura rusa, filmele rusesti au invadat ecranele, editurile si ziarele au fost trecute sub un sever control ideologic. Operele lui Marx, Engels, Lenin si Stalin au fost traduse si difuzate pana la saturatie.

Dupa 1946 incep atacurile agresive impotriva scriitorilor care reprezentau reperele de varf ale literaturii romane: Arghezi, Blaga, Calinescu, Voiculescu; un moment semnificativ pentru noua orientare este articolul lui Sorin Toma, publicat in “Scanteia”, indreptat impotriva lui Arghezi, cu titlul Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei, din 1948.