Literatura Română

CAPITOLUL I

LITERATURA ROMÂNĂ ÎN PERIOADA PAŞOPTISTĂ

1.1. REPERE ALE LITERATURII ROMÂNEŞTI

Prima jumătate a secolului al XIX- lea este în istoria modernă a românilor o perioadă agitată şi poate cea mai bogată în transformări, care au pregătit, printr-o mişcare social-culturală largă, evenimentele revoluţionare de la 1848.

Începuturile literaturii române moderne se situează în cel de-al doilea patrar al secolului al XlX-lea, limitele politice convenţionale fiind, pe de o parte, mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu (1821) sau tratatul de la Adrianopol (1829) şi pe de altă parte, Unirea Principatelor (1859). Admiţând oarecare aproximaţie în privinţa datei de începere şi de încheiere a perioadei considerate, esenţial e că toată lumea cade de acord asupra fondului chestiunii, anume că anii 1820-1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii române, cu trăsături specifice bine precizate, denumită în mod curent şi generic "epoca paşoptistă".

În primul deceniu al acestei perioade, utilizarea limbii greceşti se reduce, locul fiindu-i luat de franceză. În ultimele două decenii şi jumătate, ca o reacţie împotriva imitaţiei occidentale se dezvoltă, în mişcarea culturalp, un puternic spirit naţional.Accentul se pune pe folosirea în scris a limbii române, pe creaţia originală şi evidenţierea valorilor naţionale pe marile iniţiative culturale, sprijinite îndeosebi de Asaehi, Heliade şi Bariţiu.

În această perioadă se dezvoltă o amplă activitate publicistică. Apar primele ziare româneşti în 1829. "Curierul românesc" (Bucureşti) şi "Albina românească" (Iaşi), scoase de Ion Heliade Rădulescu, respectiv Gheorghe Asachi.În 1828, G. Bariţiu scoate primul ziar românesc din Transilvania, "Gazeta de Transilvania". Un moment deosebit de important în dezvoltarea publicisticii il constituie apariţia la Iaşi, în 1840, a revistei "Dacia literară", condusă de M. Kogălniceanu. Treptat, apar noi publicări, în 1845, la Bucureşti, "Magazin istoric pentru Dacia" (Bălcescu şi Treboniu-Laurian); în 1840-1841 şi 1845, la Iaşi "Arhiva românească" (Kogălniceanu),în 1844 "Propaşirea" (Kogălnieeanu, Alecsandri, Ghica); în 1848, la Bucureşti "Pruneul român" şi ''Poporul suveran"; în 1850, la Paris, "România viitoare"; în 1855, la Iaşi "România literară" (Alecsandri) –cea mai valoroasă publicaţie a paşoptismului, cu orientare umanistă -iar în 1855-1856,”Steaua Dunării" (Kogălniceanu).

Cu contribuţia unor cărţurari patrioţi – Gh. Asachi în Moldova şi Petre Poenaru în Ţara Românească coordonatorii eforiilor şcolare - se pun bazele învaţământului limba română.Se înfiinţează şcoli lancasteriene în reşedinţele de judeţ, şcoli normale (Bucureşti, 1831 şi Iaşi, 1832), şcoli de agricultură, o serie de şcoli specializate: de inginerie civilă, zugrăvire, arte şi meşteşugarii, pensionate pentru fete, în 1835 ia fiinţă la Iaşi Academia Mihăileană, iar în 1834, la Braşov, prima şcoală comercială. Conţinutul învaţământului este adaptat noilor cerinţe ale societăţii.

Paşoptismul a acordat teatrului o imensă preţuire, socotindu-l un mijloc de promovare a valorilor pozitive de conduită şi moralitate, de educaţie estetică şi perfecţionare a limbii.

În 1816 la Iaşi, s-a jucat prima piesă în limba romănâ, "Mirtil şi Hloe", iar în 1819, la Bucureşti, se prezintă piesa "Hecuba" de Euripide, în traducerea lui lancu Văcărescu.

Cei care au pus bazele teatrului în limba română au fost I. Heliade Rădulescu şi Gh. Asachi, la început prin traduceri, apoi prin scrieri originale.În 1840, direcţia Teatrului Naţional din Iaşi este preluată de Kogălniceanu, Alecsandri şi Negruzzi care, văzând în teatru o şcoală de moral", preconizează un teatru dramatic cu repertoriu naţional.

Unul din fenomenele caracteristice il constituie întovărăşirea cărturarilor, cateodată şi a unor boieri luminaţi, în societăţi care-şi propun, sub diferite justificări de circumstanţă un

acelaşi obiectiv major: ridicarea ţării din starea ei de înapoiere culturală şi înjosire politică. Societăţile culturale ("Societatea literară", "Societatea filarmonică", "Asociaţia literară a României" s. a.) - acţioneaza pentru extinderea şcolilor primare la sate, dezvoltarea învăţamântului superior şi a celui artistic în limba română, editarea de ziare şi înfiinţarea de teatre în limba naţională literaturii originale şi a celorlalte arte.

În perioada paşoptistă se afirmă primii noştrii scriitori moderni în cadrul curentului naţional-popular de la "Dacia literară".În "Introducţia" acestei reviste, M. Kogălniceanu, subliniază clar ideile ce vor sta la baza orientării literaturii: combaterea imitaţiei şi a traducerilor mediocre; necesitatea creării unei literaturi naţionale prin stimularea scrierilor originale, inspirate din istoria patriei, din frumuseţile ei, din pitorescul obiceiurilor populare; crearea unei limbi unitare şi a unei literaturi specifice naţionale.