Modalități de optimizare a relațiilor interpersonale din clasele de elevi

nevoia de afiliere, de altul, nevoia de participare, nevoia de protecție, de securitate.

Grupul - clasă se perpetuează de- a lungul câtorva ani de zile și are o imensă influență asupra membrilor săi.

Clasa de elevi este un grup constituit pe baza unor reglementări școlare, în funcție de anumite reguli și prin distribuirea unor roluri diferite pentru educatori și educați. Ea se caracterizează prin interacțiunea directă, nemijlocită a membrilor săi, interacțiunea luând forma comunicării, a relațiilor ierarhice și a relațiilor preferențiale.

Interacțiunea are ca rezultat modificarea comportamentelor și se realizează la niveluri diferite: profesor-elev, elev-elev, elev-grup, grup-grup.

În grupul-clasă sunt prezente scopurile și motivele care susțin acțiunea de realizare a acestora. Scopurile sunt prescrise de persoane exterioare grupului și vizează procesul de instrucție și educație, fiind scopuri de tip formativ.

Scopurile comune coexistă cu cele individuale, care dezvoltate, armonizate și integrate reciproc pot conduce la evitarea apariției unor scopuri paralele provocatoare de disfuncții în grup.

Integrarea conștientă și consimțită a scopurilor individuale în cele comune ale grupului depinde de metodele utilizate de profesor, de stilul de conducere al clasei, de climatul socio-afectiv din clasa de elevi.

În clasa de elevi există două structuri fundamentale: o structură formală și o structură informală.

Ca grup formal, clasa de elevi are o structură organizată și impusă care se concretizează în investirea membrilor grupului cu diferite funcții și responsabilități care permit realizarea cât mai bună a resurselor elevilor în rezolvarea sarcinilor școlare și atingerea obiectivelor propuse.

Liderul formal are un rol important în reglarea relațiilor din interiorul colectivului de elevi ca și în stabilirea relației profesor-elev. El are drept caracteristică esențială autoritatea dată de recunoașterea de către ceilalți a acestei poziții și-i stimulează pe ceilalți în vederea participării lor la îndeplinirea sarcinilor ce stau în fața grupului-clasă. Aceste calități trebuie luate în considerare atunci când se desemnează liderul clasei de elevi. Profesorul trebuie să respecte cerințele grupului, să cunoască tensiunile existente în grup, cazurile de deviere de la normele grupului.

În clasa de elevi se dezvoltă și o structură informală, ca rezultat al relațiilor inter-subiective ce se stabilesc între elevi. Această structură are un caracter predominant afectiv, bazat pe legături de simpatie, antipatie sau indiferență.

Aceste relații influențează uneori coeziunea și productivitatea grupului școlar, sau acționează pentru a proteja membrii grupului contra practicilor autoritare ale liderilor formali. Ca urmare a relațiilor preferențiale din colectiv, apar liderii informali care pot avea o influență negativă, uneori, asupra celorlalți membri ai grupului, de aceea este important ca noi să cunoaștem calitățile prin care se impun și dacă influențele prin care se impun sunt convergente sau divergente.

Grupul școlar are un anumit grad de coeziune ce exprimă gradul de unitate și de integrare a grupului, rezistența sa la destructurare. Sursele coeziunii grupului sunt: atracția interpersonală, măsura în care membrii se simpatizează unul pe altul, climatul de încredere mutuală, consensul cognitiv și afectiv al membrilor, succesul în activitatea comună și satisfacțiile generate de viața de grup, cooperarea în cadrul activităților grupului, prestigiul grupului de apartenență, măsura în care grupul satisface aspirațiile membrilor.

Grupurile școlare au compoziție relativ omogenă ca vârstă, ca nivel de școlarizare, nivel de instrucție, interese, nevoi, aspirații.

În sistemul școlar românesc, în foarte puține cazuri, clasa poate deveni un grup; pe de o parte, din cauza numărului mare de membri ( un grup mai mare de 16/20 de persoane se divide în subgrupuri ) , pe de altă parte, datorită descurajării comunicării laterale ( comunicarea reală între elevi este permisă numai în pauze ) , a autonormării ( sunt impuse reguli formale externe prin regulamente ), și a auto-orientării ( finalitățile individuale și de grup sunt definite din exterior și numai la nivelul sarcinilor de învățare).

Chiar când se face “lucru pe grupe”, echipele sunt stabilite, de regulă, prin numire de către profesor, în funcție de criterii formale și externe (vecinătatea fizică, poziția în bancă, nivelul recunoscut al performanțelor școlare).

Când în unele clase se formează grupuri autentice, care își afirmă norme și obiective proprii, sunt descurajate prin promovarea competiției inter-individuale exarcerbate.

Coeziunea clasei poate constitui un important factor educogen. Pentru a atinge un anumit statut în ierarhia școlii, copiii fac front comun, nu atât „împotriva” unui coleg „rău”sau „leneș”, cât pentru a-l ajuta să devină mai bun. Acest spirit de întrajutorare are la școlarii mici cele mai pure intenții. Mai târziu, ajutorul colegial va îmbrăca și forma unei fronde școlare, probabil datorită unei oarecari adversități pe care preadolescentul și chiar adolescentul o nutrește în raport cu autoritatea.

Coeziunea grupurilor este influențată de factori interni (similaritatea membrilor grupului, sistemul normativ si mărimea grupului) si factori externi (sistemul de recompense, amenințările la adresa grupului).

Cel mai important factor extern care influențează coeziunea este sistemul de recompensă al grupului. Când acesta este orientat spre grup (grupul primește recompensa X) coeziunea este mai mare decât atunci când este orientat spre individ (fiecare membrul al grupului primește recompensa Y). Alți factori externi sunt amenințările si provocările cărora trebuie sa le facă față grupul.