Pastelurile lui Vasile Alecsandri - Apogeul Creației Sale

I. Vasile Alecsandri personalitate marcantă a secolului al XIX-lea

Poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al pastelului românesc şi a literaturii dramatice în România, Vasile Alecsandri a fost o personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

Se naşte la 21 iulie, undeva, în munţii Bacăului, unde tatăl său medelnice-rul Vasile Alecsandri şi mama sa Elena Cozoni, fiica unui pitar din Tg. Ocna, se refugiaseră din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. După unii cercetători, anul naşterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818.

Îşi petrece copilăria la Iaşi şi la Mirceşti, unde tatăl său avea o moşie şi unde a revenit pe întreaga durată a vieţii sale să-şi găsească liniştea: „Când nu are la îndemână marea, lumea Mirceştilor, ‹‹ma lounka››, îi e refugiul ” George Călinescu afirma: „Copilăria i-a fost fericită lui V.Alecsandri ca şi întreaga viaţă”.

Ca toţi copiii de boieri, viitorul scriitor studiază acasă cu un dascăl grec, apoi cu un călugăr din Maramureş, Gherman Vida. Între anii 1828-1834 urmează cursurile pensionului francez Cuénim din Iaşi, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu şi de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie şi admiraţie. Apoi pleacă la studii în Franţa, drum care va deschide seria numeroaselor călătorii ale poetului, împreună cu alţi fii de boieri moldoveni, printre care viitorul domn Alexandru Ioan Cuza şi pictorul Ion Negulici. Îi va cunoaşte, apoi, pe Ion Ghica şi pe Costache Negri.

După câteva încercări eşuate în domeniul medicinii sau juridic, se dedică definitiv literaturii ,,se hotărâse să urmeze vocaţiei sale literare, aruncând pe fereastră cărţile celorlalte domenii” Primele încercări literare, consemnate în anul 1838, le face în limba franceză: ,,Lamartine”, „Marie”, „Les brigands” şi „ Le petit rameau” etc.

Vasile Alecsandri debutează în revista „Dacia literară” cu nuvela „Buchetiera de la Florenţa” în 1840. În acelaşi an, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În noiembrie s-a jucat ,,Farmazonul din Hârlău”, iar în februarie 1841, ,,Cinovnicul şi modista”, ambele preluate după piese străine.

Din 1842, începe să călătorească prin munţii Moldovei, descoperind frumuseţea poeziilor populare, pe care începe să le adune de la rapsozi şi, sub influenţa lor, scrie primele poezii. Alcătuieşte prima culegere de creaţii populare, pe care o publică sub titlul „Poezii poporale. Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri” în două volume: primul apărut în 1852, iar al doilea în 1853. Ediţia a doua, din anul 1866, a acestei culegeri s-a intitulat ,,Poezii populare ale românilor adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri”, în care sunt publicate şi ,,Mioriţa” şi ,,Mânăstirea Argeşului”.