Cuprins
- Justificarea temei 3
- Capitolul 1. CONCEPTUL DE POSTMODERNISM 4 1.1 Prezentarea conceptului de postmodernism 4
- 1.2 Definiţie şi trăsături ale postmodernismului 5
- 1.3 Scurtă incursiune în istoria postmodernismului 6
- 1.4 Domenii de manifestare ale postmodernismului 7 1.5 Postmodernismul şi poststructuralismul 12
- 1.6 Postmodernismul şi criticii săi 14
- Capitolul 2. LITERATURA ROMÂNĂ POSTMODERNĂ 15
- 2.1 Generalităţi ale postmodernismului românesc 15
- 2.2 Trăsături definitorii ale postmodernismului românesc 18
- 2.3 Grupuri literare postmoderne româneşti 19
- 2.4 Postmodernismul sau Generaţia '80 20
- 2.5 Elemente postmoderniste în opera lui Mircea Eliade 21
- 2.6 Fragmente critice: Vitalie Ciobanu - Postmodernismul, între teorie şi practică 24
- 2.7 Studiu de caz: Petru Cimpoeşu -"Postmodernismul românesc" ca instituţie a exprimării, romanul "Generaţiei '80" 27
- Capitolul 3. REPREZENTANŢIDESEAMĂ AI POSTMODERNISMULUI POETIC ROMÂNESC 35
- 3.1 Mircea Cărtărescu 35
- 3.1.1 Poezii celebre ale lui Mircea Cărtărescu 39
- 3.1.2 MIRCEA CĂRTĂRESCU sau CUM A RESCRIS POSTMODERNISMUL LITERATURA 42
- 3.2 Florin Iaru 47
- 3.2.1 Poezii celebre ale lui Forin Iaru 49
- 3.3 Ion Bogdan Lefter 53
- 3.4 Alexandru Muşina 55
- 3.4.1 Poezii celebre ale lui Alexandru Muşina 62
- 3.5 Studiu de caz: „Poetica postmodernismului”-Liviu Petrescu 63
- Concluzie 69
- Anexe 70
- Bibliografie 75
Extras din proiect
Justificarea temei
Consider că am ales această temă dintr-un motiv foarte întemeiat; în ultimele decenii au apărut în literatură nume noi care crează opere ce nu se înscriu în tiparul nici unui curent consacrat până acum. Este bine de ştiut că nu numai literatura suferă schimbări radicale, ci şi alte forme ale artei deoarece postmodernismul este o mişcare artistică apărută după modernism sau ca o reacţie faţă de acesta. Pe de altă parte reprezintă un set de reacţii de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filozofic la condiţia postmodernităţii.
Astfel conceptul de „artă” capătă în zilele noastre un nou înţeles, deoarece apar noi forme de expresie, cum ar fi arta ambientală, grafica pe computer, muzica ambientală etc.
Fiecare epocă crează un anumit curent artisitc ce dă posibilitatea generaţiilor respective să se exprime în forme noi, care depăşesc barierele convenţionale de până atunci, dar forme care contribuie totuşi într-o formă sau alta la progresul societăţii.
Totuşi m-am întrebat şi eu în ce epocă trăiesc- Ce fel de literatură citesc- Ce forme de expresie întâlnesc şi mai ales ce curent artistic se remarcă în zilele noastre?
Tocmai pentru a putea răspunde acestor întrebări am consultat părerile specialiştilor în domeniu care m-au condus către un singur lucru, conceptul de POSTMODERNISM.
Astfel, pot afirma că realizarea acestei lucrări m-a determinat să citesc foarte mult despre mişcările artistice şi literare din zilele noastre; am asimilat o serie de informaţii care îmi vor necesare atât la examenele pe care va urma să le dau cât şi în viaţa de zi cu zi şi de aceea pot spune că am îmbinat utilul cu plăcutul.
Capitolul 1. Conceptul de postmodernism
1.1 Prezentarea conceptului de postmodernism
POSTMODERNISMUL este un concept prin care este desemnată paradigma culturală contemporană, definităprin democratizare, prin globalizarea informaţiei şi a comunicării, prin tehnologizare etc. Semantica termenului îl relaţionează cu modernismul pe care îl asimileză dintr-o perspectivă ironică, parodică, ludică. Postmodernismul este termenul de referinţă aplicat unei vaste game de evoluţii în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură şi cultură. Diversele expresii ale postmodernismului provin, depăşesc sau sunt o reacţie a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entităţi ideale (numite metanaraţiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumerism, şi deconstrucţie. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o „mefienţă în metanaraţiuni” (Lyotard, 1984). În viziunea lui Jean-François Lyotard, postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice şi în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide şi pe cele multiple. Un termen înrudit este postmodernitatea, care se referă la toate fenomenele care au succedat modernităţii. Postmodernitatea include un accent pe condiţia sociologică, tehnologică sau celelalte condiţii care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. Postmodernismul, pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri, de ordin intelectual, cultural, artistic, academic, sau filosofic la condiţia postmodernităţii. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiţia sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referinţă la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă.
În eseul său From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context, criticul american Ihab Hassan listează câteva ocurenţe şi contexte în care termenul a fost folosit, încă înainte să devină atât de popular:
- John Watkins Chapman, un pictor de salon englez, în anii 1870-1880, cu sensul de Post-Impresionism.
- Federico de Onís, 1934, (postmodernismo) cu sensul de reacţie împotriva dificultăţii şi experimentalismului poeziei moderniste.
- Arnold J. Toynbee, în 1939, cu sensul de sfârşit al ordinii Vestului burghez, cu rădăcini în secolul al XVII-lea.
- Bernard Smith, în 1945, cu sensul de mişcare a realismului socialist în pictură.
- Charles Olson, în anii 1950-1960.
- Irving Howe şi Harry Levin, în 1959 şi 1960, pentru a semnifica declinul culturii moderniste înalte.
Alţi specialişti indică studiul lui Charles Jencks, The Language of Postmodern Architecture (1977), ca figurînd printre primele opere care au dat termenului sensul folosit în ziua de azi. În Statele Unite ale Americii, dezbaterea în jurul termenului "postmodernism" începe în anii 70 ai secolului XX, dacă luăm doar în considerare faptul că Ihab Hassan îşi publică eseul, The Dismemberment of Orphaeus, în 1974. Studiul esenţial al lui Fredric Jameson Postmodernism or the Cultural Logic of Late Capitalism, a apărut zece ani mai tîrziu, în 1984. Nucleul acestui studiu a fost publicat într-o altă formă, cu titlul Postmodernism and the Consumer Society, în acelaşi an, în New Left Review, după cum mărturiseşte însuşi autorul în prefaţa unui alt volum de articole. Alte două cărţi foarte populare în România, sunt studiul Lindei Hutcheon The Politics of Postmodernism şi Postmodernist Culture a lui Steven Connor. Aceste lucrări au apărut în România, prin hazard obiectiv, în 1989. La condition postmoderne, cartea francezului Jean-François Lyotard , publicată în 1979, este esenţială şi consemnează ruptura totală faţă de filozofia premergătoare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Poezia Postmodernista.doc